Disclaimer: No copyright infringement was intended. The musical samples have a lower sound quality (<85 kbps) and are included for illustrative purposes only. However, should anyone feel diferently about any file, I will remove the link.
Revin cu minunatul meu Schubert (scuzaţi aproprierea, ca şi subiectivismul :))
Azi continuăm cu un al doilea episod din muzica de pian. De la piesele mici, gemele de data trecută, trecem azi la piesele mai lungi. De la Fantezia Wanderer la postumele Fantezia (magică, zic eu) la 4 mâini şi ultimele 3 Sonate… this is Schubert at his best.
1828: Ultimele 3 sonate, D958, D959 şi D960 au fost scrise în chiar ultimele luni de viaţă (vară-toamnă), dar au fost publicate doar la vreo zece ani după aceea. Deşi scrise la 31 de ani, când un om normal abia îşi începe maturitatea creativă, unii consideră că ele au atins acelaşi calibru cu cele mai bune sonate ale lui Beethoven. Ascultăm [1] p.1 allegro din D958, [2] p.2 andantino din D959 şi [3] p.2 adagio din D960.
Disclaimer: No copyright infringement was intended. The musical samples have a lower sound quality (<85 kbps) and are included for illustrative purposes only. However, should anyone feel diferently about any file, I will remove the link.
Revin cu muzica preferatului meu, Schubert. Episodul de azi şi cel de data viitoare vor prezenta compoziţiile sale pentru pian (solo şi la patru mâini), parte a nemuritoarei moşteniri a acestui geniu al melodiei.
Pentru episodul de azi am selectat piese mai mici, urmând să ascultăm piesele mai grele (profunde, mature etc.) data viitoare. Vă invit, deci, să ascultăm acum câteva geme greu de trecut cu vederea de orice iubitor al pianului.
Disclaimer: No copyright infringement was intended. The musical samples have a lower sound quality (<85 kbps) and are included for illustrative purposes only. However, should anyone feel diferently about any file, I will remove the link.
Să cunoaştem acum câţiva compozitori mai puţin ascultaţi astăzi.
1791-1857 Carl CZERNY a fost pianist şi compozitor, fiind în general recunoscut ca primul mare profesor de pian. „Studiile” pentru acest instrument sunt, după cum ne puteam aştepta, cele mai cunoscute dintre compoziţiile sale. Ascultăm însă aici partea a 4-a din Duo concertante pentru flaut şi pian, op. 29, rondo – allegretto:
1791-1864 Giaccomo MEYERBEER a fost un compozitor de operă celebru în vremea sa, căzut însă aproape cu totul în uitare azi. Câteva dintre cele mai cunoscute opere, precum Les Huguenots (1836), L’Africaine (p. 1865) sau Dinorah (1859) mai sunt uneori puse în scenă. Să ascultăm o arie din Les Huguenots (O beau pays de la Touraine!) şi una din Dinorah (Ombra leggera):
1795-1870 Saverio MERCADANTE a fost un compozitor italian, mai ales de opere. Acestea, printre care Il Giuramento (1837), nu au trecut proba timpului (precum au trecut-o cele ale contemporanilor săi italieni Donizetti sau Bellini) şi sunt foarte puţin cunoscute astăzi. În schimb, numele său este cunoscut pentru compoziţiile pentru flaut şi orcherstră de coarde, între care se detaşează frumosul Concert pentru flaut în mi minor (1819). Iată aici partea a 3-a, rondo russo:
1796-1869 Carl LOEWE a fost un compozitor, dirijor şi bariton german. Deşi a compus şi opere sau oratorii, este cunoscut numai datorită liedurilor sale, mai ales al acelora de tipul „baladă”. Ilustrăm aici cu liedul „Nimeni n-a văzut”:
Disclaimer: No copyright infringement was intended. The musical samples have a lower sound quality (<85 kbps) and are included for illustrative purposes only. However, should anyone feel diferently about any file, I will remove the link.
După Harold C. Shonberg, Vieţile marilor compozitori (pe care o voi folosi în continuare), Beethoven este primul compozitor conştient de valoarea sa ca artist, şi nu de meseriaş, aşa cum se consideraseră chiar Bach, Haydn sau Mozart, care „furnizau o marfă şi noţiunea de artă sau de scriere pentru posteritate le era complet străină”. A fost un copil minune şi s-a revoltat repede de sub orice fel de autoritate. A luat lecţii, fără prea mult folos, cu Haydn şi Mozart. Convingerea sa că este genial l-a făcut să renunţe la importante convenţii ale teoriei muzicale contemporane. A devenit întâi vestit ca pianist, „zdrobind pianul, rupând corzile”. Spre deosebire de Haydn şi Mozart, B. a fost adoptat de aristocraţie: se simţea insultat dacă nu şedea la masă cu ei. Nu era un intelectual, dar era un autodidact şi era gata să participe la orice fel de discuţie. A luptat eroic cu surditatea sa, completă din 1817.
Muzica lui B. se încadrează încă în clasicismul muzical, dar poartă o amprentă mai personală: este „preocupată de starea de spirit interioară şi de dorinţa de autoexprimare”. Începând mai ales cu perioada compunerii Simfoniei a 3-a Eroica (1803-1805), muzica lui B. se manifestă original, mai ales în formă (precum în modul de a utiliza forma de sonată). „Lipsit de simţul superrafinat al armoniei lui Mozart, a adus altceva în muzică (…) muzica lui B. nu este politicoasă. El a prezentat ca nimeni altul înaintea lui sentimentul dramei, al conflictului şi al hotărârii”. Puterea şi sublimul ultimei părţi din viaţa de compozitor al lui B. sunt ilustrate perfect de Simfonia a 9-a: muzica absolută.
Voi începe astăzi călătoria prin muzica „Titanului”, cu ilustrarea concertelor sale pentru pian. Deşi primele două concerte (dintr-un total de 5) sunt opere de tinereţe şi nu au fost considerate de mare valoare de însuşi exigentul B., ele sunt totuşi apreciate astăzi, mai ales Concertul numărul 1 în do major, op. 15 (compus de fapt înaintea celui după cel de-al doilea, op. 19). Propun aici partea a 3-a, sprinţară, a Concertului nr. 1, rondo. allegro scherzando:
Concertele 3-5 sunt considerate compoziţii foarte valoroase, capodopere.
Prin Concertul nr. 3 in do minor, op. 37 (1800-1803), B. se desparte de standardul mozartian al concertului pentru pian. Este favoritul meu între cele cinci. Ilustrez aici cu prima parte, allegro con brio:
Concertul nr. 4 în sol major, op. 58 (1805-1806) este cel mai „profund” şi a fost compus pe când B. lucra la Concertul pentru vioară si la Simfonia a 5-a. Este considerat un model (mai ales prin p.1, Allegro moderato, deosebit de lirică) pentru ilustrarea modului în care trebuie îmbinat solistul cu orchestra (în dialog). Vom asculta aici mişcarea a 3-a, rondo (vivace):
Concertul nr. 5 în mi bemol major, op. 73 (1809-1811), este foarte popular între ascultătorii de gen, fiind cunoscut uneori ca „Imperialul”. Mai ales prima mişcare, foarte complexă, este larg cunoscută. Nu o vom asculta pe aceasta (căci durează cca 20 minute), ci iată aici partea a 2-a, meditativă, adagio un poco mosso:
Disclaimer: No copyright infringement was intended. The musical samples have a lower sound quality (<85 kbps) and are included for illustrative purposes only. However, should anyone feel diferently about any file, I will remove the link.
Urmăm lui Mozart cu o serie de compozitori clasici foarte apreciaţi la timpul lor, dar mai puţin ştiuţi astăzi.
1757-1831 Ignace PLEYEL a fost un compozitor austriac foarte cunoscut în vremea sa; a activat în diverse ţări: Ungaria, Italia, Franţa, Anglia. Pe lângă activitatea componistică, el a fost editor de carte muzicală şi constructor de piane. Muzica sa, reprezentată mai ales prin cele 41 de simfonii şi 70 de cvartete pentru coarde, este caracterizată prin simplitate şi, mai ales, printr-o extraordinară melodicitate (asemenea muzicii unui Schubert, mai târziu). Ilustrez aici cu prima mişcare, allegro moderato, a Cvartetului Op. 2 nr. 2:
1760-1812 Jan Ladislav DUSSEK a fost un compozitor şi virtuoz al pianului ceh. A activat în foarte multe ţări europene, printre care Rusia şi Anglia. Fiind desigur un reprezentant al clasicismului târziu, D. a şi anticipat romantismul în unele dintre compoziţiile sale pentru pian. A compus, notabil, o serie de sonate şi concerte pentru pian, ca şi muzică de cameră. Să ascultăm prima mişcare, allegro, a Concertului pentru pian în sol minor, Op. 49:
1760-1842 Luigi CHERUBINI a fost un compozitor mult apreciat în timpul vieţii (printre alţii, de Haydn şi, mai ales, de Beethoven, care îl considera cel mai mare compozior contemporan), dar minor între preferinţele melomanului de azi (ca şi în cazul lui Pleyel). Născut în Florenţa, a activat în Italia, Anglia şi Franţa. A compus opere, cantate, motete, numeroase mise dar şi valoroase cvartete de coarde şi o simfonie în 4 părţi. Este îndeosebi cunoscut astăzi pentru opera Medea (1797) şi pentru Recviemul în do minor (1816). Să ascultăm ultima parte a Simfoniei, 4. allegro assai şi aria Medeei, „Dei tuo figli”, din actul I:
Disclaimer: No copyright infringement was intended. The musical samples have a lower sound quality (<85 kbps) and are included for illustrative purposes only. However, should anyone feel diferently about any file, I will remove the link.
Pentru a nu lăsa cumva pe dinafară sonatele pentru vioară, să ascultăm la final prima mişcare, Allegro, a tulburătoarei Sonate nr. 21 în mi minor K304:
Disclaimer: No copyright infringement was intended. The musical samples have a lower sound quality (<85 kbps) and are included for illustrative purposes only. However, should anyone feel diferently about any file, I will remove the link.
Astăzi încep o serie de episoade în care facem cunoştinţă cu muzica unuia dintre cei mai mari compozitori ai tuturor timpurilor, clasicul prin excelenţă…
1756-1791 Wolfgang Amadeus MOZART, născut la Salzburg, a fost pur şi simplu un „compozitor neîntrecut în toate formele de muzică – operă, simfonie, concert, muzică de cameră, vocală, pian, cor, absolut orice” fiind totodată „cel mai bun pianist şi organist din Europa”… „practic, nu există absolut nici un lucru în muzică pe care el să nu ştie să-l facă mai bine decât oricine altcineva” (Harold C. Schonberg, Vieţile marilor compozitori, trad. A.I. Ionescu, Lider, 2008, 82).
De prisos să scriu aici despre viaţa sa – cred că mai toată lumea ştie parcursul vieţii sale, de la copilul-minune la sfărşitul prematur înainte de împlinirea a 36 de ani. A fost un geniu muzical prea puţin înzestrat în celelalte privinţe (frumoasele sale scrisori pot fi menţionate aici), mai ales în organizarea propriei vieţi.
Pe plan muzical, şi-a cunoscut predecesorii importanţi, s-a inspirat din opera lui Haydn (pe care l-a apreciat), Bach sau Handel. „Muzica lui Mozart este deopotrivă uşor şi greu de ascultat: uşor, datorită graţiei sale, a melodiei care nu se sfârşeste niciodată, a organizării ei clare şi perfecte; greu, din cauza profunzimii, a subtilităţii, a caracterului ei pătimaş” (Schonberg 90). A fost mai puţin apreciat până spre perioada lui Wagner, când situaţia începe să schimbe.
Operele lui Mozart sunt deosebit de importante în istoria genului. Personal, le gust destul de puţin, nu am avut ocazia şi/sau organul necesar. Cu restul compoziţiilor sale e altă poveste, pe care sper să v-o împărtăşesc în episoadele ce urmează, nu ştiu câte…
E greu de spus care e cea mai bună alegere de prezentare în cazul operei unui titan. Unii ar spune că evoluţia sa este deosebit de importantă. Astfel, anul 1781 ar însemna începutul perioadei de maturitate, care conteaza într-adevăr. Fiindcă e mai facil pentru noi amatorii, păstrez totuşi împărţirea pe genuri.
***
Încep azi prin a vă invita la o audiţie din minunatele concerte pentru pian, pe care Mozart le-a compus într-o formă apropiată de amploarea unei simfonii. Din cele 27 de concerte, primul cu adevărat valoros (matur) este îndeobşte considerat a fi Concertul nr. 9. Concertul nr. 17 iar, apoi aproape toate concertele nr. 20-27 sunt capodopere.
Disclaimer: No copyright infringement was intended. The musical samples have a lower sound quality (<85 kbps) and are included for illustrative purposes only. However, should anyone feel diferently about any file, I will remove the link.
Am plăcerea să notez, la începutul acestui ultim episod dedicat lui Joseph Haydn, că, astăzi chiar, se împlinesc 200 de ani de la moartea sa.
Muzica sa de pian merită o atenţie specială din partea oricărui meloman. Sonatele sunt f. frumoase (mult apreciate de mai tânărul Beethoven), iar concertele pentru pian nu sunt nici ele de neglijat. Ilustrez aici prin Sonata Nr. 60 în do major, Hob. XVI_50 – I. Allegro şi prin Concertul în re major, Hob. XVIII_11 – III. Rondo all’Ungherese_ Allegro assai:
Autor al unui număr impresionant de simfonii, 104, Haydn este îndeosebi cunoscut pentru simfoniile 94 Surpriză, 100 Militară, 101 Ceasornicul şi 103 Răpăitul tobelor. Din această ultimă să ascultăm partea a IV-a Finale. allegro con spirito:
Încheiem descrierea operei lui Haydn cu 2 fragmente din cel mai cunoscut oratoriu, Creaţia (Die Schöpfung Hob. XXI:2). Să ascultăm 1a. Einleitung. Die Vorstellung des Chaos (Largo) şi Aria lui Gabriel, Auf starkem Fittische schwinget sich der Adler stolz
Disclaimer: No copyright infringement was intended. The musical samples have a low sound quality (<85 kbps) and are included for illustrative purposes only. However, should anyone feel diferently about any file, I will remove the link.
1770-1827 Ludwig van BEETHOVEN
Discipulus Simplex 