De ce ar ține Dumnezeu cu Steaua?

Cei care urmăresc evenimentele sportive îi văd deseori pe jucători sau atleți făcându-și semnul crucii înaintea începerii unei competiții, înaintea încercării de a realiza ceva deosebit în cadrul evenimentului, sau după ce l-au realizat. Vom nota de la început că a te ruga la Dumnezeu pentru păstrarea sănătății este firesc. Dacă gestul este însoțit doar de acest gând, el este pe deplin acceptabil.

Nu arareori, însă, auzim păreri ale celor implicați care își doresc victoria, „dacă va vrea Dumnezeu”. Sau, dacă au obținut-o, este pentru că așa „a vrut Dumnezeu”.

Vai! Are Dumnezeu echipe sau sportivi preferați?

[ citeşte mai departe ]

Wrestling, un show păcătos

Mă întreabă nepoțelul de nici 12 ani care e wrestlerul meu preferat, iar eu îi răspund, cu un aer de cunoscător, în glumă: Bigshow.

Ah, îmi spune, înfocat, nu mai știe pe nimeni să fie fan al acestui colos – chiar? – prietenii sau colegii lui sunt fani Cena, ori fani Orton… Mă uit la el cu o sprânceană ridicată, având bagajul de cunoștințe a unui zapper moderat, și-mi zic că mă așteaptă o discuție care mă depășește, dar mă și neliniștește.

citește mai departe

Bute for President

Boxerul Lucian Bute şi-a reconfirmat statutul de campion în această dimineaţă, într-un meci transmis de HBO. După meci, campionul nostru originar din jud. Galaţi a înfăţişat aceeaşi aură modestă pe care i-o ştim. Felicitări şi să ne fie bun model de muncă şi determinare. Într-o perioadă în care toţi candidaţii la preşedinţia României sunt de un fibră morală atât de îndoielnică, dacă nu chiar putredă, parcă am vrea să spunem… Bute preşedinte !

Allen Iverson se retrage

update: Iverson a semnat pe un an cu prima sa formaţie, Philadelphia 76-ers

Unul dintre jucătorii mei favoriţi din istoria recentă a NBA, alături de Hakeem Olajuwon, Shawn Kemp şi Dirk Nowitzki, explozivul Iverson uimeşte lumea baschetului printr-o retrage timpurie, după numai 13 sezoane. E adevărat că, după epoca Philadelphia, sejurul la Denver a fost un semi-eşec, iar cel de la Detroit a fost catastrofal. Cu toate că viteza de deplasare e ceva mai mică şi, mai ales, precizia aruncărilor a scăzut, cred că nu se putea spune că nu mai e nevoie de Iverson. Din păcate, timpul nu iartă pe nimeni. Ecuaţia e destul de simplă. Cât eşti tânăr şi talentat, o formaţie se poate crea în jurul tău în vederea obţinerii de succese majore (Iverson a ajuns o dată în finala NBA, cu Philadelphia). Când eşti mai bătrâior dar totuşi foarte bun, vii alături de un super-star în devenire şi încerci să devii un complement esenţial, căci nu se mai pune problema să se creeze o echipă în jurul tău  (cazul lui Denver şi Carmello Anthony). Din păcate, rolul pe care Iverson l-ar mai fi primit acum e, se pare, doar cel de rezervă de lux (Memphis), ori Iverson a preferat să-şi vadă de „bătrâneţi” în familie. Singura chestiune care mai rămâne deschisă e aceea a unei posibile reveniri în cazul în care ar fi solicitat în viitorul apropiat de vreo echipă cu şanse mari la titlul NBA (pe care orice jucător îl visează). Până una-alta, să ne amintim pentru o clipă de unul dintre cei mai mari jucători mici din istoria jocului de bachet: rookie of the year, MVP al sezonului regulat, MVP al All-Star Game… un luptător, un sportiv extrem de competitiv, un campion în domeniul său, în felul său.