Biblioteca esenţială (II): 20 de cărţi patristice

Sfinţii Părinţi şi scriitorii bisericeşti trăitori în antichitate sau în evul de mijloc sunt deopotrivă admiraţi şi evitaţi de creştinii de azi. Este adevărat, asemenea cazului oricărui autor care a scris într-un context îndepărtat de momentul actual, efortul de înţelegere al mizei textelor poate fi considerabil. În acelaşi timp, prin aspiraţia şi duhul lor, aceste lucrări – fie ele de teologie, de istorie bisericească, de pastoraţie sau de „mistică” şi asceză – se adresează bisericii credincioşilor, dar şi necredincioşilor, de oricând şi oriunde.

O recomandare cuprinzând douăzeci dintre principalele titluri ale patristicii clasice poate fi găsită mai jos. Fără a considera că viaţa şi opera de tip patristic poate avea o încheiere (de unde şi inutilitatea desemnării unei perioade „post-patristice”), am desemnat prin patristică „clasică” epoca primelor cincisprezece secole creştine, din antichitate până în premodernitate (înaintea Reformei, în Apus, şi a turcocraţiei, în Răsărit).

[ citeşte mai departe ]

Anunțuri

Ioan Coman, patrolog, clasicist, filosof

„Ioan G. Coman”

articol de Dragoş Mîrşanu

Enciclopedia On-line a Filozofiei Românești

**

IOAN G. COMAN

(27.11.1902, Dâmbroca, Buzău – 11.03.1987, Bucureşti)

Cuprins

  • 1 BIOGRAFIA
  • 2 OPERA
  • 3 BIBLIOGRAFIA PRINCIPALĂ
    • 3.1 CĂRŢI DE AUTOR
    • 3.2 ARTICOLE ÎN PUBLICAŢII ŞTIINŢIFICE
    • 3.3 STUDII ÎN VOLUME COLECTIVE
    • 3.4 ARTICOLE ÎN REVISTE DE CULTURĂ
    • 3.5 COLOCVII, CONGRESE ȘI CONFERINȚE
    • 3.6 TRADUCERI ÎN LIMBA ROMÂNĂ
  • 4 BIBLIOGRAFIA SECUNDARĂ
    • 4.1 ARTICOLE ÎN PUBLICAŢII ŞTIINŢIFICE
    • 4.2 ARTICOLE ÎN REVISTE DE CULTURĂ
    • 4.3 VARIA
    • 4.4 FURTHER READING

BIOGRAFIA

Patrolog, clasicist, profesor de teologie. Licenţiat în teologie (1926) şi limbi clasice (1927) al Universităţii din Bucureşti. Doctorat în teologie (Facultatea de Teologie Protestantă din Strasbourg, 1931). Alte doctorate la Universitatea din Bucureşti, în litere şi filosofie (1934) şi teologie (1938). Secretar ştiinţific la lnstitutul român de Bizantinologie (1934-1940). Asistent de Limbă şi Literatură Greacă la Facultatea de Litere şi Filosofie (1936-1942); conferenţiar (1942) şi profesor (1944-1970) la catedra de Patrologie a Facultăţii de Teologie/Institutului Teologic Universitar din Bucureşti. Participă la numeroase conferinţe ştiinţifice internaţionale şi la întruniri bisericeşti cu caracter pan-ortodox şi ecumenic.

OPERA

Cuprinde peste 250 de titluri (volume, studii, articole, traduceri, cuvântări şi recenzii). Partea cea mai consistentă a operei o constituie studiile de patrologie, I.G.C. fiind îndeosebi cunoscut ca autor al unei monumentale, deşi neterminate, lucrări de sinteză (Patrologie, 3 vol., 1984-1988). În studiul patristic, I.G.C. tratează, cu precădere, teme sociale sau morale (sclavia, pacea, bogăţia, prietenia), culturale (educaţia, umanismul), apologetice (creştinism şi păgânism), dogmatice (e.g. dezbaterile sinodale) sau ecumenice (unitatea Bisericii). Remarcabile sunt studiile de istorie a teologiei (e.g. Problemele dogmatice ale Sinodului V ecumenic), dar şi cele privind relaţia dintre gândirea patristică şi filosofia greacă (îndeosebi Platon şi neoplatonismul) sau antropologia religioasă, în operele lui Iustin Martirul, Atenagora Atenianul, Origen, Firmicus Maternus, Atanasie cel Mare, Vasile cel Mare, Grigorie din Nazianz, Iulian Apostatul, Sinesiu din Cirene, Georgios Gemistos Plethon ş.a. (e.g. Probleme de filozofie şi literatură patristică). Opera lui I.G.C. mai cuprinde studii de teologie privind dialogul ecumenic (e.g. cu vechii catolici), de istoria religiilor (e.g. despre religia geţilor) şi de filologie clasică (e.g. despre dramaturgia antică greacă).

BIBLIOGRAFIA PRINCIPALĂ

CĂRŢI DE AUTOR

  • L’idée de la Némésis chez Eschyle (Etudes d’histoire et de Philosophie religieuses publiées par la Faculté de théologie protestante de l’Université de Strasbourg), Paris, 1931, 251p. (teză de doctorat)
  • Essai sur les raports de l’orphisme et du christianisme d’àpres Vittorio Machioro, Bucarest, 1934, 72p.
  • Essai sur le „De Errore Profanarum Religionum” de Firmicus Maternus, Bucureşti, Cartea Românească, 1934, 48p.
  • Titanul Prometheu. Cultul şi elementele prehesiodice şi hesiodice ale istoriei sale. Încercare asupra conceptiei elenilor despre originile civilizaţiei în Iumina istoriei lui Prometheu. vol. I., Bucureşti, 1935, 200p. (teză de doctorat)
  • A l’occasion de la découverte d’un nouveau papyrus de Callimaque, Bucarest, 1936, 124p.
  • Geniul Sfântului Grigorie de Nazianz, Bucureşti, Editura Institutului Român de Bizantinologie (nr. 3), 1937, 62p. (rezumat fr.).
  • Sf. Grigorie de Nazianz despre împăratul lulian. Încercare asupra Discursurilor IV şi V, vol. 1, Bucureşti, Editura Institutului Român de Bizantinologie (nr. 5), 1938, 164p. (teză de doctorat)
  • Cauzele generale ale politicii anticreştine a împăratului Iulian după mărturii patristice, Bucureşti, Editura Institutului Român de Bizantinologie (nr. 6), 1938, 41p.
  • Tristeţea poeziei lirice a Sfântului Grigorie de Nazianz, Bucureşti, Editura Institutului Român de Bizantinologie (nr. 7), 1938, 41p.
  • Tertullian, sabia lui Hristos. Sugestii pentru o metodică a misiunii creştine moderne, Bucureşti, Imprimeria Independenţa, 1939, 28p. (rezumat în lb. franceză)
  • Miracolul clasic, Bucureşti, 1940, 288p.
  • Le concept de I’art dans les “Grenouilles” d’Aristophan, Bucarest, 1941, 104p.
  • Teoria Logosului în Apologiile Sfântului Iustin Martirul şi Filozoful, Bucureşti, Imprimeria Naţională, 1942, 68p.
  • L’autenticité du Promethèe enchaîné, Bucarest, 1943, 236p.
  • Probleme de filozofie şi literatură patristică, Bucureşti, Casa Şcoalelor, 1944, 276p. Reeditare Bucureşti, IBMBOR, 1995, 251 p.
  • Cazul Hippolyt-Callist. Consideraţiuni istorico-patristice, Bucureşti, Tipografia Cărţilor Bisericeşti, 1944, 30p.
  • Rolul social al milei creştine la Părinţii Capadocieni, Beiuş, Tipografia diecezană, 1945, 86p.
  • Cenzura invidiei la Plutarch, Sfântul Cyprian şi Sfântul Vasile cel Mare, Bucureşti, 1946, 20p.
  • Învăţătură de credinţă creştină ortodoxă, tipărită cu aprobarea Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi cu binecuvântarea şi purtarea de grijă a IPS Justinian, Patriarhul României, Bucureşti, Editura Sfintei Arhiepiscopii a Bucureştilor, 1952, p. 3-68 şi 134-163. [co-autor]
  • Patrologie, Manual pentru uzul studenţilor Institutelor Teologice, Bucureşti, IBMBOR, 1956, VII+323p.
  • Scritori bisericeşti din epoca străromână, Bucureşti, IBMBOR, 1979, 376p.
  • Patrologie, vol. I, Bucureşti, IBMBOR, 1984, 547p; vol. II, Bucureşti, 1985, 570p; vol. III, Bucureşti, 1988, 655p.
  • Frumuseţile iubirii de oameni în spiritualitatea patristică, Timişoara, Editura Mitropoliei Banatului, 1988, 406p.
  • „Şi Cuvântul Trup S-a făcut”. Hristologie şi mariologie patristică, Timişoara, Editura Mitropoliei Banatului, 1993, 432p.

ARTICOLE ÎN PUBLICAŢII ŞTIINŢIFICE

  • „Problema educaţiei şi a moralei în satira lui Horaţiu. Consideraţii asupra Satirelor I,4, I,6 şi II,1”, în Revista Clasică, 1934-1935, p. 143-159.
  • „Cultura clerului”, în Biserica Ortodoxă Română, LVIII (1940), nr. 3-4, p. 179-182.
  • „Le rapport des idées égyptiennes et orphiques sur le sort de l’âme dans l’au-delà”, în Revista Clasică, XII (1931), vol. III, nr. 1-2 (ian.-feb.), p. 30-48.
  • „Orphée, civilisateur de I’humanité”, în Zalmoxis, I, 1938, p. 130-176.
  • „Zalmoxis. Un grand problème géte”, în Zalmoxis, II, 1939, p. 79-110.
  • „Sublimul preoţiei creştine. Note pe marginea tratatului «Despre preoţie» al Sfântului Ioan Gură de Aur”, în Studii Teologice, seria I, VIII (1940), vol. I, p. 148-168.
  • „Două femei de elită din epoca de aur a patristicei: Gorgonia şi Macrina, Sfântul Grigorie de Nazianz şi Sfântul Grigorie de Nyssa despre surorile lor”, în Studii Teologice, seria I, VIII (1940), nr. 2, p. 89-126 (şi extras, Bucureşti, Tipografia Cărţilor Bisericeşti, 1941, 40p).
  • „Quelques traits indo-europeens des Scythes selon Herodote”, în Revue des Etudes Indo-europeennes, III (1943), fasc. I-II, p. 95-117.
  • „Decenée”, în Zalmoxis, III, 1940-1942, p. 103-160.
  • „Giorgio Gemisto Pletone e le differenze filosofiche tra Aristotele e Platone”, în Revista Rinascita, vol. I, Bucureşti, 1944, p. 35-80 (şi extras).
  • „Originea şi sensul înţelepciunii”, în Biserica Ortodoxă Română, LXIII (1945), nr. 11-12, p. 639-656 şi LXIV (1946), nr. 1-3, p. 29-47, (şi extras, Bucureşti, 1946, 40p.)
  • „Umanismul ortodoxiei româneşti”, în Biserica Ortodoxă Română, LXVI (1948), nr. 1-2, p. 33-77.
  • „«Aria misionară» a Sfântului Niceta de Remesiana”, în Biserica Ortodoxă Română, LXVI (1948), nr. 5-8, p. 337-356.
  • „Creştinismul şi bunurile materiale după Sfinţii Părinţi”, în Studii Teologice, seria II, an I (1949), nr. 3-4, p. 154-175.
  • „Sensul preoţiei la Sfinţii Părinţi”, în Studii Teologice, I (1949), nr. 9-10, p. 739-762.
  • „Biserica Ortodoxă şi Mişcarea Ecumenistă; Relaţiile Bisericilor Ortodoxe între ele; Poziţia Bisericii Ortodoxe Române în cadrul Ortodoxiei”, în Ortodoxia, II (1950), nr. 1, p. 141-157.
  • „Organizarea sinodală a Bisericii Ortodoxe Române în paralelă cu cezaro-papismul catolic”, în Studii Teologice, II (1950), nr. 1-2, p. 40-64.
  • „Zalmoxis et Orphée”, în Ephemeridis Instituti Archaeologici Bulgarici, vol. XVI (1950), p. 177-184.
  • „Idei misionare, pastorale şi sociale înnoitoare ale Sfinţilor Trei Ierarhi”, în Studii Teologice, III (1951), nr. 1-2, p. 100-107.
  • „Învăţătura creştină despre bunurile economice”, în Studii Teologice, III (1951), nr. 3-4, p. 223-240.
  • „Temeiuri pentru apărarea păcii”, în Studii Teologice, IV (1952), nr. 1-2, p. 57-65.
  • „Bogăţia – piedică în calea mântuirii”, în Studii Teologice, IV (1952), nr. 9-10, p. 500-515.
  • „Dumnezeu nu e autor al răului”, în Studii Teologice, V (1953), nr. 1-2, p. 38-50.
  • „Lupta Sfinţilor Părinţi împotriva sclaviei”, în Studii Teologice, V (1953), nr. 3-4, p. 165-187.
  • „Probleme dogmatice ale Sinodului V ecumenic”, în Studii Teologice, V (1953), nr. 5-6, p. 312-346.
  • „Temeiuri biblice şi patristice pentru folosirea în comun de către oameni a mijloacelor de trai”, în Studii Teologice, V (1953), nr. 9-10, p. 590-604.
  • „Unitatea Bisericii şi problema refacerii ei în lumina Sfinţilor Părinţi”, în Ortodoxia, VI (1954), nr. 2-3, p. 430-466.
  • „Frumuseţile prieteniei în concepţia lumii vechi şi a Sfinţilor Părinţi”, în Glasul Bisericii, XIII (1954), nr. 5-6, p. 496-511.
  • „Vocaţia şi pregătirea pentru preoţie”, în Studii Teologice, VI (1954), nr. 5-6, p. 239-268.
  • „1600 ani de la naşterea Sfântului Ioan Gură de Aur şi a Fericitului Augustin”, în Mitropolia Olteniei, VI (1954), nr. 9-10, p. 533-536.
  • „Naşterea Domnului în colinde”, în Glasul Bisericii, XIII (1954) nr. 1-12, p. 639-643.
  • „Învăţătura despre mântuire în vechile religii şi în Teologia Patristică”, în Ortodoxia, VII (1955), nr. 3, p. 323-355.
  • „Iconomia învierii Domnului în predicile pascale ale Sfântului Grigorie de Nazianz şi Sfântului Grigorie de Nyssa”, în Glasul Bisericii XIV (1955), nr. 3-4, p. 177-186.
  • „Importanţa şi sensul desăvârşit în monahism”, în Studii Teologice, VII (1955), nr. 3-4, p. 217-222.
  • „Actualitatea Sfântului Ioan Gură de Aur”, în Studii Teologice, VII (1955), nr. 7-8, p. 403-422.
  • „Studiile universitare ale Părinţilor Capadocieni”, în Studii Teologice, VII (1955), nr. 9-10, p. 531-554.
  • „Sfânta Tradiţie în lumina Sfinţilor Părinţi”, în Ortodoxia, VIII (1956), nr. 2, p. 163-190.
  • „Chipul preotului după Sfânta Scriptură şi Sfinţii Părinţi”, în Studii Teologice, VIII (1956), nr. 3-4, p. 155-166.
  • „Atitudinea practică a Sfinţilor Trei Ierarhi”, în Glasul Bisericii, XV (1956), nr. 10, p. 535-540.
  • „Însemnări asupra lui Teotim de Tomis”, în Glasul Bisericii, XVI (1957), nr. 1-2, p. 46-50.
  • „Operele literare ale Sfântului Niceta de Remesiana”, în Studii Teologice, IX (1957), nr. 3-4, p. 200-232.
  • „Personalitatea Sfântului Ioan Gură de Aur”, în Studii Teologice, IX (1957), nr. 9-10, p. 595-616.
  • „Hirotonia în preot a Sfântului Ioan Gură de Aur”, în Glasul Bisericii, XVI (1957), nr. 12, p. 867-883.
  • „Poezia Sfântului Grigorie de Nazianz”, în Studii Teologice, X (1958), nr. 1-2, p. 68-92.
  • „Contactul între anglicani şi ortodocşi în cadrul mişcării ecumeniste”, în Ortodoxia, X (1958), nr. 2, p. 195-216.
  • „Prinos Prea Fericitului Patriarh Justinian cu prilejul primului deceniu de Patriarhat”, în Studii Teologice, X (1958), nr. 5-6, p. 275-286.
  • „Opera Fericitului Augustin şi critica personală teologică din «Retractările» sale”, în Studii Teologice, XI (1959), nr. 1-2, p. 3-21.
  • „Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur”, în Glasul Bisericii, XVIII (1959), nr. 1-2, p. 20-42.
  • „Personalitatea Sfântului Ciprian”, în Studii Teologice, XI (1959), nr. 5-6, p. 267-296.
  • „Eusebiu al Cezareii si Ieronim despre Origen”, în Studii Teologice, XII (1960), nr. 9-10, p. 595-626.
  • „Chipul lui Origen dupa Eusebiu al Cezareei, Pamfil si Ieronim”, în Glasul Bisericii, XIX (1960), nr. 1-12, p. 916-927.
  • „Chipul Sfântului Ciprian în panegiricile Sfântului Grigorie de Nazianz şi Prudenţiu”, în Studii Teologice, XIII (1961), nr. 3-4, p. 123-149.
  • „Mama Fericitului Augustin”, în Studii Teologice, XIII (1961), nr. 7-8, p. 391-409.
  • „Ortodoxia şi Mişcarea Ecumenică”, în Ortodoxia, XIV (1962), nr. 1-2, p. 60-106.
  • „Ecumenicitate şi Sinodul Vatican II”, în Ortodoxia, XIV (1962), nr. 1-2, p. 261-269.
  • „Sinoadele ecumenice şi importanţa lor pentru viaţa Bisericii”, în Ortodoxia, XIV (1962), nr. 3, p. 291-325.
  • „Folosul contactelor dintre conducătorii şi reprezentanţii diferitelor Biserici”, în Ortodoxia, XIV (1962), nr. 4, p. 584-592.
  • „L’immortalité de l’âme dans la «Phedon» et la resurrection des morts dans la litterature chrétienne des deux premièrs siècles”, în Helikon, III (1963), nr. 1-4, p. 17-40 (şi extras).
  • „Rolul Sfinţilor Părinţi în elaborarea ecumenismului creştin”, în Studii Teologice, XV (1963), nr, 9-10, p. 511-525.
  • „Sensul ecumenic al lucrării Sfântului Duh în teologia Sfinţilor Părinţi”, în Ortodoxia, XVI (1964), nr. 2, p. 220-239.
  • „Elementele demonstraţiei în tratatul «Despre Sfântul Duh» al Sfântului Vasile cel Mare”, în Studii Teologice, XVI (1964), nr. 5-6, p. 275-302.
  • „Momente şi aspecte ale hristologiei precalcedoniene şi calcedoniene”, în Ortodoxia, XVII (1965), nr. 1, p. 44-82.
  • „Critica literară patristică prefotiană”, în Mitropolia Banatului, XV (1965), nr. 1-3, p. 13-51.
  • „Sensul ecumenic al Sfintei Euharistii la Sfântul Ioan Gură de Aur”, în Ortodoxia, XVII (1965), nr. 4, p. 520-535.
  • „Sfinţii Părinţi ca îndrumători ai duhovniciei”, în Mitropolia Banatului, XVI, 1966, nr. 4-6, p. 191-200.
  • „Raportul dintre justificare şi dragoste în omiliile Sfântului Ioan Gură de Aur la Epistola către Romani”, în Ortodoxia, XVIII (1966), nr. 2, p. 199-221.
  • „Prezenţa Mântuitorului Hristos în noua creaţie, după învăţătura Sfinţilor Părinţi”, în Ortodoxia, XVIII (1966), nr. 4, 495-511.
  • „La présence du Christ dans la nouvelle création”, în Revue d’Histoire et de Philosophie Religieuses, 48 (1968), nr. 2, p. 125-150.
  • „Sinoadele ecumenice ca expresie a universalităţii Bisericii”, în Studii Teologice, XIX (1967), nr. 1-2, p. 3-22.
  • „Biserica Ortodoxă şi Biserica Vechilor Catolici. Privire asupra raporturilor dintre ele pe o perioadă de circa un secol (1874-1966)”, în Mitropolia Banatului, XVII (1967), nr. 4-6, p. 237-262.
  • „Sfânta Euharistie în concepţia vechilor catolici şi poziţia Bisericii Ortodoxe Române în această problemă”, în Ortodoxia, XIX (1967), nr. 3, p. 321-349.
  • „Elementele de antropologie în operele Sfântului Iustin Martirul şi Filozoful”, în Ortodoxia, XX (1968), nr. 3, p. 378-394.
  • „Homer şi alţi poeţi eleni în literatura patristică greacă a secolului al II-lea”, în Studii Teologice, XX (1968), nr. 9-10, p. 636-668.
  • „Sfintele Taine în concepţia vechilor catolici şi poziţia Bisericii Ortodoxe în acest domeniu”, în Mitropolia Olteniei, XX (1968), nr. 5-6, p. 382-402.
  • „Relaţiile Bisericii Ortodoxe Române cu organizaţiile ecumenice”, în în Ortodoxia, XX (1968), nr. 2, p. 235-250.
  • „Preoţia creştină în slujba omului după Sfinţii Părinţi”, în Mitropolia Olteniei, XX (1968), nr. 1-12, p. 929-936.
  • „Contribuţia scriitorilor patristici din Scythia Minor – Dobrogea la patrimoniul ecumenismului creştin, în secolele al IV-lea – al Vl-lea”, în Ortodoxia, XX (1968), nr. 1, p. 3-25.
  • „Aspecte ale artei literare în operele Sfinţilor Trei Ierarhi”, în Studii Teologice, XXI (1969), nr. 3-4, p. 164-178.
  • „«Prometeu înlănţuit» al lui Eschil şi influenţa lui asupra literaturii şi teatrului românesc”, în Studii Teologice, XXI (1969), nr. 5-6, p. 299-326.
  • „Prefaţă la teza de doctorat a asist. Ştefan C. Alexe, Sfântul Niceta de Remesiana şi ecumenicitatea patristică din secolele al IV-lea şi al V-lea”, în Studii Teologice, XXI (1969), nr. 7-8, p. 453-455.
  • „Definiţia doctrinară a Sinodului de la Calcedon şi receptarea ei în Biserica Ortodoxă Orientală”, în Ortodoxia, XXI (1969), nr. 4, p. 491-506.
  • „The doctrinal definition of the Council of Chalcedon and its reception in the Orthodox Church of the East”, în The Ecumenical Review, XXII (Oct. 1970), nr. 4, p. 363-382.
  • „Le patrimoine de Oecuménisme chrétien du 4-e au 6-e siècle en Scythie mineure-Dobroudja”, în Contacts (1970), nr. 69, p. 61-85.
  • „Temeiurile atitudinii Bisericii Ortodoxe Române faţă de dialogul ecumenic cu celelalte Biserici creştine”, în Ortodoxia, XXII (1970), nr. l, p. 20-44.
  • „Spirit umanist şi elemente de antropologie în gândirea patristică”, în Studii Teologice, XXII (1970), nr. 5-6, p. 356-367.
  • „L’Ethos humaniste des Pères”, în Contacts, XXIV (1972), nr. 78, p. 185-208.
  • „Prosopopeea Romei la Simah, Sfântul Ambrozie şi Prudenţiu. Elemente istorice literare”, în Studii Teologice, XXII (1970), nr. 7-8, p. 493-508.
  • „Elogiul minţii conducătoare în Omilia a XII-a a Sfântului Vasile cel Mare, intitulată La începutul Proverbelor”, în Mitropolia Olteniei, XXII (1970), nr. 7-8, p. 724-729 (în vol. 600 de ani de la întemeierea celei dintâi Mitropolii în părţile oltene – 50 de ani de slujire bisericească a IPS Arhiepiscop şi Mitropolit Firmilian, actualul ei întâistătător).
  • „Temeiurile atitudinii Bisericii Ortodoxe Române faţă de dialogul ecumenic cu celelalte Biserici creştine”, în Ortodoxia, XXII (1970), nr. 1, p. 20-44.
  • „Preocupări patristice în literatura românească”, în Studii Teologice, XXIII (1971), nr. 5-6, p. 309-339.
  • „Sfânta Euharistie ca jertfă ispăşitoare în Biserica veche-catolică şi în Biserica Ortodoxă”, în Ortodoxia, XXIII (1971), nr. 3, p. 483-487.
  • „Nicolae Iorga despre scriitori creştini din epoca patristică”, în Studii Teologice, XXIII (1971), nr. 9-10, p. 605-615.
  • „Valoarea literaturii patristice a primelor patru secole în cadrul culturii antice”, în Studii Teologice, XXIV (1972), nr. 1-2, p. 5-11.
  • „Sensul şi sarcinile preoţiei după Sfinţii Părinţi ai primelor patru secole”, în Mitropolia Olteniei, XXIV (1972), nr. 1-2, p. 9-15.
  • „Observaţii asupra prosopopeei sufletului şi trupului atribuită lui Mihail Choniatul”, în Studii Teologice, XXIV (1972), nr. 3-4, p. 218-229. [fr. în Actes du XIV-e Congrès international des études byzantines, Bucarest, 6-12 septembre 1971].
  • „Persoana Logosului Iisus Hristos în lumina primelor patru secole patristice”, în Studii Teologice, XXIV (1972), nr. 9-10, p. 666-673.
  • „Origen despre Logos, Biserică şi suflet în Comentariul la Cântarea Cântărilor”, în Studii Teologice, XXV (1973), nr. 3-4, p. 165-172.
  • „Osteneli şi realizări ale Părinţilor armeni în sec. IV şi V”, în Studii Teologice, XXV (1973), nr. 1-2, p. 5-11.
  • „Spiritul critic în literatura patristică”, în Mitropolia Olteniei, XXV (1973), nr. 1-2, p. 54-65.
  • „Unele aspecte ale concepţiei soteriologice ale Sfântului Atanasie cel Mare”, în lb. gr., în Klironomia, V (1973), nr. 3, p. 330-346.
  • „Unele aspecte ale concepţiei soteriologice ale Sfântului Atanasie cel Mare”, în Mitropolia Olteniei, XXV (1973), nr. 7-8, p. 559-570.
  • „L’unité du genre humain d’après Saint Jean Chrysostome”, în Mitropolia Olteniei, XXV (1973), nr. 7-8, p. 559-570.
  • „Eléments d’antropologie dans Ies oeuvres de S. Justin”, în Contacts, nr. 84 (1973), p. 317-337.
  • „Aspecte ecumenice în viaţa şi opera Sfântului Atanasie cel Mare şi a Sfântului Efrem Sirul”, în Mitropolia Olteniei, XXVI (1974), nr. 9-10, p. 807-814.
  • „Autobiografia în literatura patristică”, în Studii Teologice, XXVI (1974), nr. 9-10, p. 654-662.
  • „Ideea de creaţiune şi antropologie în scrierile Sfântului Atanasie”, în Mitropolia Banatului, XXIV (1974), p. 10-12, p. 610-627.
  • „Sciţii Ioan Cassian şi Dionisie cel Mic şi legăturile lor cu lumea mediteraneană”, în Studii Teologice, XXVII (1975), nr. 3-5, p. 189-203.
  • „Les scythes Jean Cassien et le Denys le Petit et leurs relations avec le monde mediterraneen”, în Klironomia, tom 7, vol. I, 1975, p. 27-48.
  • „Sfântul Vasile cel Mare adresează elogii Sfântului Ambrozie al Milanului. Transferul moaştelor Sfântului Dionisie din Capadocia”, în Studii Teologice, XXVII (1975), nr. 5-6, p. 359-376.
  • „Profil literar ambrozian. La aniversarea a 16 veacuri de la hirotonia Sfântului Ambrozie ca episcop al Milanului”, în Mitropolia Banatului, XXV (1975), nr. 4-6, p. 138-158.
  • „La vision de H. I. Marrou sur Saint Jean Cassien et le Message que ce Daco-Romain a porté au sud de la Gaule”, în Klironomia, 15 (1983), nr.1, p. 71-96.
  • „Spiritualitatea patristică daco-romană şi paralele occidentale contemporane (sec. III-VII)”, în Biserica Ortodoxă Română, CI (1983), nr. 7-8, p. 565-589.
  • „Sfinţii Părinţi şi spiritualitatea ortodoxă română”, în Ortodoxia, XXVII (1975), nr. 4, p. 586-598.
  • „Utilizarea *„Stromatelor” lui Clement Alexandrinul de către Eusebiu al Cezareii în «Pregătirea Evanghelică»”, în Studii Teologice, XXVII (1975), nr. 7-8, p. 501-521.
  • „Actualitatea gândirii patristice”, în Mitropolia Olteniei, XXVII (1975), nr. 9-10, p. 705-708.
  • „Elemente ecumenice în orizontul istoric al Sfântului Ambrosie”, în Ortodoxia, XXVII (1975), nr. 2, p. 245-259.
  • „Prea Fericitul Părinte Patriarh Justinian şi cultura teologică în Biserica Ortodoxă Română”, în Studii Teologice, XXVIIII (1976), nr. 1-2, p. 5-18.
  • „Mânia şi fenomenologia ei în literatura patristică”, în Studii Teologice, XXVIII (1976), nr.7-10, p. 545-563.
  • „Spiritualitatea patristică în Scythia Minor. Ortodoxia credinţei”, în Ortodoxia, XXIX (1977), nr. 2, p. 153-172.
  • „Inscripţiile creştine şi contribuţia Părinţilor şi Scriitorilor bisericeşti din Sciţia Minor a sec. IV-VI. Mărturii ale unităţii şi continuităţii spirituale a poporului român pe aceste meleaguri”, în Mitropolia Olteniei, XXIX (1977), nr. 10-12, p. 706-723.
  • „Hristos şi Biserica, taina de mântuire după Sfinţii Părinţi”, în Mitropolia Banatului, XVII (1977), nr. 10-12, p. 677-692.
  • „Teologi şi teologie în Scythia Minor în sec. IV-VI”, în Biserica Ortodoxă Română, XCVI (1978), nr. 7-8, p. 784-796.
  • „Misionari creştini în Scythia Minor şi Dacia în secolele III-IV-V-VI”, în Mitropolia Olteniei, XXXI (1979), nr. 4-6, p. 255-275.
  • „Eléments d’anthropologie dans l’oeuvre de Saint Basile le Grand”, în Klironomia, XIII (1981), nr. 3, p. 3-10.
  • „Izvoarele Ortodoxiei româneşti în creştinismul daco-roman. Aniversarea a 16 secole de la participarea episcopului Terenţiu-Gherontie de Tomis la Sinodul II Ecumenic (381) de la Constantinopol”, în Ortodoxia, XXXIII (1981), nr. 1, p. 71-96.
  • „Immortalité chez les Thraco-Géto-Daces”, în Revue de l’Histoire des Religions, CXCVIII (1981), fasc. 2, p. 243-278.
  • „Sfântul Vasile cel Mare şi Artabios, sau între calomnie şi onestitate, ignoranţă şi discernământ, izolare şi ecumenism”, în Mitropolia Banatului, XXXIII (1983), nr. 9-10, p. 550-563.
  • „Saint Basile le Grand et l’Église de Gothie. Sur les missionnaires cappadociens en Scythie Mineure et en Dacie”, în The Patristic and Byzantine Review 3 (1984), p. 54-68.
  • „Synesius de Cyrene fut-il un converti veritable?”, în Augustinianum, XXVII (1987), fasc. 1-2, p. 237-245.

STUDII ÎN VOLUME COLECTIVE

  • „L’Eglise Orthodoxe et le Mouvement Oecuménique”, în Actes de la Conférence des chefs et des représentants des Eglises orthodoxes autocephales reunies a Moscou, a l’occasion de la célebration solennelle des fêtes du 500-ème anniversaire, Moscou, 1952, vol. II, p. 5-86.
  • „Grégoire de Nazianze et Némésius. Rapports du christianisme et du paganisme dans un poème litteraire du IV-e siècle de notre ère”, în Studia in honorem Acad. D. Decev, Academie Bulgare des Sciences, Sofia, 1958, p. 707-726.
  • „Les deux Cyprien de Saint Grégoire de Nazianze”, în Studia Patristica, IV, edited by F. L. Cross (Texte und Untersuchungen zur Geschichte der altchristlichen Literatur, Band 79), Berlin, Akademie-Verlag, 1961, p. 363-372 (şi extras).
  • „La démonstration dans le traité «Sur le Saint Esprit» de Saint Basile le Grand”, în Studia Patristica, IX, edited by F.L. Cross (Texte und Untersuchungen zur Geshichte der altchristlichen Literatur, Band 94), Berlin, Akademie-Verlag, 1966, p. 172-209).
  • „Le rôle des Pères dans l’élaboration de l’oecuménisme chrétien”, Préliminaires, în Studia Patristica, IX, edited by F. L. Cross (Texte und Untersuchungen zur Geschichte der altchristlichen Literatur, Band 95), Berlin, Akademie-Verlag, 1966, p. 151-172 (şi extras).
  • „Le rapport de la justification et de la charité dans Ies homélies de Saint Jean Chrysostome à L’Epitre aux Romains”, în Studia Evanghelica, V, edited by F. L. Cross (Texte und Untersuchungen zur Geschichte der altchristlichen Literatur, Band 103), Berlin, Akademie-Verlag, 1968, p. 248-271.
  • „Relaţiile Bisericii Ortodoxe Române cu organizaţiile ecumenice”, în vol. Douăzeci de ani din viaţa Bisericii Ortodoxe Române. La a XX-a aniversare a înscăunării Prea Fericitului Patriarh Justinian, IBMBOR, Bucureşti, 1968, p. 447-460 [rezumat fr.]
  • „L’unité du genre humain d’après Saint Jean Chrysostome”, în Symposium. Studies on St. John Chrysostom, colecţia Analecta Vlatadon, 18, 1973.
  • „Préocupations patristiques dans la littérature théologique roumaine”, în vol. De la Théologie Orthodoxe roumaine des origines à nos jours, Bucarest, 1974, p. 158-194.
  • „Eléments oecuméniques dans l’horison historique de Saint Ambroise”, în vol. Ambrosius Episcopus, Atti del Congresso internazionale di studi ambrosiani nel XVI centenario dell elevazione di Saint Ambrogio alia cattedra episcopale, Milano, 2-7 dec. 1974, vol. II, Milano, 1976, p. 194-219.
  • „Helénisme et christianisme dans le 25-ème discours de Saint Grégoire de Nazianze”, în Studia Patristica, 14, 43, Berlin, 1976, p. 290-301.
  • „Scriitori teologi în Schythia Minor”, în vol. De la Dunăre la Mare. Mărturii istorice şi monumente de artă creştină, Galaţi, Editura Arhiepiscopiei Tomisului şi Dunării de Jos, ed. a Il-a, 1978, p. 63-83.
  • „Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare (profil istoric şi spiritual)”, în vol. Sfântul Vasile cel Mare. Închinare la 1600 de ani de la săvârşirea sa, Bucureşti, IBMBOR, colecţia *„Biblioteca Teologică”, 3, 1980, p. 24-50 [reeditat în Studia Basiliana I, Bucureşti, Basilica, 2009.]
  • „Utilisation des Stromates de Clément d’Alexandrie par Eusèbe de Cesarée dans la «Préparation Evangélique»” (Texte und Untersuchungen zur Geschichte des altchristlichen Literatur, Bd. 125), Berlin, Akademie-Verlag, 1981, p. 115-134.
  • „Elemente de continuitate spirituală geto-daco-romană şi creştină în regiunea Mousaios-Buzău după mărturii patristice şi arheologice”, în vol. Spiritualitate şi istorie la întorsura Carpaţilor, sub îngrijirea dr. Antonie Plămădeală, vol. I, Bucureşti, IBMBOR, 1984, p. 231-258 [rezumat fr.]
  • „Necesitatea studiului Patrologiei pentru preoţi”, în vol. Convorbiri duhovniceşti, editat de ierom. Ioanichie Bălan, Episcopia Romanului şi Huşilor, 1984, p. 291-299.
  • „Grégoire le Grand et Ies Eglises illyro-thraco-daco-romains”, în Colloque internaţional du CNSR „Gregoire le Grand”, Editions du CNSR, Paris, 1986, p. 95-105.
  • „Orfeu, civilizator al umanităţii”, trad. Mihaela Timuş, în Zalmoxis. Revistă de studii religioase, vol. I-III, (1938-1942), Polirom, Iaşi, 2000, p. 165-194.
  • „Zalmoxis”, trad. Mihaela Timuş, în Zalmoxis. Revistă de studii religioase, vol. I-III, (1938-1942), Polirom, Iaşi, 2000, p. 312-332]
  • „Deceneu”, în trad. Mihaela Timuş, în Zalmoxis. Revistă de studii religioase, vol. I-III, (1938-1942), Polirom, Iaşi, 2000, p. 434-465).
  • „Sfântul Vasile cel Mare şi Biserica din Gothia. Despre misionarii capadocieni în Scythia Minor şi în Dacia”, în Studia Basiliana II, Bucureşti, Basilica, 2009, p. 33-48. [trad. din lb. fr.]

ARTICOLE ÎN REVISTE DE CULTURĂ

  • „Budism şi Creştinism”, în Raze de Lumină, II (1930), nr. 2, p. 108-117; nr. 5, p. 375-365, şi III (1931), nr. 1, p. 18-30.
  • „Suspinul zeilor”, în Gândirea, XIX, nr. 1, ian. 1940, p. 26-30.
  • „Zalmoxis”, în Gândirea, XX, nr. l, ian. 1941, p. 24-27.
  • „Sfântul Vasile cel Mare – cuvânt către tineri”, în Gândirea, XX, nr. 1, ian. 1941, p. 54-57.
  • „Deceneu”, în Gândirea, XX, nr. 8, oct. 1941, p. 431-439; XX, nr. 9, nov. 1941, p. 498-499; XX, nr. 10, dec. 1941, p. 549-559.
  • „Între Parnas şi Tabor”, în Gândirea, XXI, nr. l, ian. 1942, p. 34-42
  • „Frumuseţea gândirii patristice”, în Gândirea, XXI, nr. 2, feb. 1942, p. 57-69.
  • „Athenagora Athenianul despre învierea morţilor”, în Gândirea, XXI, nr. 4, apr. 1942, p. 201-208; XXI, nr. 5, mai 1942, p. 225-233.
  • „Eroismul elitelor patristice”, în Gândirea, XXI, nr. 7, aug.-sep. 1942, p. 383-393.
  • „Erosul platonic”, în Gândirea, XXI, nr. 10, dec. 1942, p. 563-571.
  • „Tertullian, sabia lui Hristos. Sugestii pentru o metodică a misiunii creştine moderne”, în Misiunea Creştină, an. I, 1939, nr. 3, 4, 5 (şi extras, Bucureşti, Imprimeria Independenţa, 1939, 28p. (revizuire, rezumat în lb. franceză).
  • „Biserica, vatră de iubire şi lumină”, în Păstorul Ortodox, Tipografia Eparhială Curtea de Argeş, XXVII (1947), nr. 1-12, p. 31-45.
  • „Între răbdare şi nerăbdare la Tertullian și Sfântul Ciprian”, în Păstorul Ortodox XXVI (1946), nr. 4-6 (şi extras, Curtea de Argeş, 1946, 14p).
  • „Ecumenicity and Ecumenism of the Holy Fathers”, în Calendarul Credinţa (Detroit, 1969), p. 61-63.
  • „Actualitatea gândirii patristice”, în Calendarul Credinţa (Detroit, 1970), p. 47-48.
  • „Solidarity in Patristic Thought and Life”, în Calendarul Credinţa (Detroit, 1971), p. 93-95.
  • „Dionisie cel Mic – învăţat daco-roman – punte ecumenică între Răsăritul şi Apusul creştin în sec. V-VI”, în Învierea (Ierusalim, 1973), nr. 2.
  • „Logos, Church and Soul in Origen’s Commentary on The Song of Songs”, în Calendarul Credinţa (Detroit, 1973), p. 77-83.
  • „La litterature patristique au Bas-Danube aux IV-VI-e siecles. La contribution de St. Jean Cassien et de Denys le Petit”, în Romanian Orthodox Church News, XI (1981), nr. 3, p. 3-10.
  • „Aspecte ale ecumenismului Sfântului Ioan Gură de Aur”, în Telegraful Român, nr. 33-34, 1986.

COLOCVII, CONGRESE ȘI CONFERINȚE

  • „Le problème de l’appropriation d’éléments de culture «barbare» à la lumiere de la critique patristique”, comunicare la Congresul „Eirene”, Cluj, octombrie 1972.
  • „La présence de l’Eglise dans le monde”, în Procès-Verbaux du deuxième congres de théologie orthodoxe, Athènes, 1987, p. 249-261.

TRADUCERI ÎN LIMBA ROMÂNĂ

  • Neofit, Mitropolit al Artei, trad. din greaca modernă, cu introducere şi comentar al unei cărţi de ritual cuprinzând oficiul divin al Sfântului Neofit. Teză de licenţă în Teologie, 1926 (dactilografiată).
  • Ars poetica; Panta rei; Elegie (trad. din poemele Sfântului Grigorie de Nazianz), în Biserica Ortodoxă Română, LXXIII (1955), nr. 1-2, p. 99-101.
  • Sf. Grigorie Teologul, Cuvântări Teologice (manuscris).
  • Sf. Grigorie de Nazianz, Psalm şi Rugă de seară, în Glasul Bisericii, XVII (1958), nr. 1-2, p. 62-63.
  • Scrisoarea XIV a Sfântului Vasile cel Mare către Sfântul Grigorie de Nazianz, în Biserica Ortodoxă Română, LXXVI (1958), nr. 1-2, p. 120-121.
  • Sfântul Ioan Gură de Aur, Predică rostită la hirotonie, în Glasul Bisericii, XVI (1957), nr. 1-12, p. 883-889.

BIBLIOGRAFIA SECUNDARĂ

ARTICOLE ÎN PUBLICAŢII ŞTIINŢIFICE

  • „In memoriam. Preotul prof. dr. Ioan Coman”, în Studii Teologice, XXXIX (1987), nr.2, p.124-128.
  • Anuarul Facultăţii de Teologie „Patriarhul Justinian”, 2002-2003 – Închinat Pr. Prof. Dr. Ioan G. Coman cu prilejul comemorării a 100 de ani de la naştere, an. III (Ed. Universităţii din Bucureşti, 2003). [Paginile 12-394 cuprind lucrările Simpozionului *„Ioan G. Coman”, Bucureşti, 10-14 noiembrie 2002]
  • Ştefan C. Alexe, „Preotul Profesor Ioan G. Coman. La aniversarea a 70 de ani”, în Studii Teologice, XXV (1973), nr.1-2, p.100-114.
  • Ştefan C. Alexe, „Preot profesor universitar dr. Ioan G. Coman: omagiu la o sută de ani de la naştere”, în Anuarul Facultăţii de Teologie „Patriarhul Justinian”, III (2003), p. 27-40.
  • Ioan Bria, „Mari teologi români. Ioan Coman”, în „Ortodoxia”, XXXIX, 1987, nr.2, p. 157-160.
  • Ioan Bria, „Un mare teolog ortodox, intelectual român şi gânditor ecumenic: Părintele Ioan Coman (1902-1987)”, în Ortodoxia, XL, 1988, nr.l, p.144-148 [reeditat în vol. Destinul Ortodoxiei, Bucureşti, 1989, p.291-301].
  • Ioan Bria, „Un mare teolog ortodox, intelectualul român şi pionier ecumenic: Părintele Ioan Coman (1902-1987)”, în Biserica Ortodoxă Română, CXV (1997), nr.1-6, p.233-241, [include Testamentul lui Ioan G. Coman].
  • Ioan Caraza, Scriitori patristici străromâni în opera pr. prof. dr. Ioan G. Coman, în Anuarul Facultăţii de Teologie „Patriarhul Justinian”, III (2003), p. 61-74.
  • Petre Coman, Mărturii despre pr. prof. Ioan G. Coman, în Anuarul Facultăţii de Teologie „Patriarhul Justinian”, III (2003), p. 153-156.
  • Adrian Gabor, Părintele prof. dr. Ioan G. Coman (1902-1987). O sută de ani de la naşterea sa, în Glasul Bisericii (2003), nr. 5-8, p. 191-223.
  • Adrian Gabor, Părintele prof. dr. Ioan G. Coman (1902-1987), în vol. Studia Ecclesiatica. Contribuţia personalităţilor care au ilustrat catedra de Teologie Istorică a Facultăţii de Teologie Ortodoxă a Universităţii Bucureşti (1881-1989), Editura Bizantină, Bucureşti, 2003, p. 116-147. [include cea mai completă bibliografie]
  • Nicolae D. Necula, „Congresul omagial de Patrologie „Pr. prof. dr. Ioan G. Coman” – 100 de ani de la naştere, 10-14 noiembrie 2002, Palatul Patriarhiei Bucureşti”, în Anuarul Facultăţii de Teologie „Patriarhul Justinian”, III (2003), p. 13-24.
  • Î.P.S. Nicolae, Mitropolitul Banatului, Omagiu părintelui profesor Ioan G. Coman, în Anuarul Facultăţii de Teologie „Patriarhul Justinian”, III (2003), p. 41-42.
  • P.S. Daniil Partoşanu, Patrolog prin excelenţă, în Anuarul Facultăţii de Teologie „Patriarhul Justinian”, III (2003), p. 79-82.
  • Mircea Păcurariu, „Ioan Coman”, în Dicţionarul Teologilor Români, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1996, p. 107-110.
  • Dumitru Popescu, Alocuţiune la congresul consacrat pr. prof. dr. Ioan G. Coman, în Anuarul Facultăţii de Teologie „Patriarhul Justinian”, III (2003), p. 75-78.
  • D. R(adu), „Prof. Pr. Dr. Ioan G. Coman”, în Studii Teologice, XXXIV, 1982, nr.1-2, p.79-80.
  • Laurenţiu Tănase, Pr. Prof. Ioan G. Coman – reper al dialogului ecumenic (p. 25-26)
  • P.S. Timotei, Episcopul Aradului, Omagiu dascălului, în Anuarul Facultăţii de Teologie „Patriarhul Justinian”, III (2003), p. 55-60.

ARTICOLE ÎN REVISTE DE CULTURĂ

  • Nicolae D. Necula, „Congresul omagial de Patrologie *„Pr. prof. dr. Ioan G. Coman” – 100 de ani de la naştere”, în Vestitorul Ortodoxiei, XIV, nr. 302 (30 nov. 2002), p. 4.
  • Ioasaf Popa, „Zece ani de la săvârşirea părintelui profesor Ioan G. Coman”, în Almanah Bisericesc, Editura Sfintei Arhiepiscopii a Bucureştilor, 1997, p. 261-277.

VARIA

  • Pr. prof. dr. Ioan G. Coman, „Anexă: Testament olograf”, în Anuarul Facultăţii de Teologie „Patriarhul Justinian”, III (2003), p. 293-295.

FURTHER READING

Fericitul Augustin în Răsărit, din vremea sa până la primirea în Sinaxar

Dragoş Mîrşanu – marţi, 30 Noiembrie 2010, Ziarul Lumina

Cine îl cunoaşte pe Augustin?

Deşi a fost o figură exemplară a creştinismului primului mileniu, Augustin, episcopul Hipponei în nordul Africii Romane (sec. IV-V), se bucură astăzi numai de o primire cu jumătate de gură între sfinţii Bisericii Ortodoxe. Nu puţini dintre creştinii ortodocşi de astăzi sunt contrariaţi de apelativul de „Fericit” asociat numelui acestui Părinte al Bisericii. Nu este Augustin chiar un sfânt? În ciuda importanţei generale a operei sale pentru gândirea occidentală, sau poate tocmai pentru aceea, Augustin este astăzi, pentru unii ortodocşi, un străin sau chiar un intrus.

Pentru teologi chiar, Augustin este o piatră de încercare. Deşi nu le este de-a dreptul necunoscut, aceştia intră rar în dialog cu teologia lui sau preferă să o treacă cu vederea. De pildă, în faimosul său studiu intitulat Treimea, structura supremei iubiri, propunând definirea iubirii ca act divin fiinţial lui Dumnezeu şi ca relaţie în Dumnezeu-Treime, părintele Dumitru Stăniloae se afla, în mod evident, în posteritatea celebrei analogii augustiniene despre iubire („Cel Care iubeşte, Cel Care este iubit, Iubirea”, De Trinitate VIII, 10, 14). Îndatorat teologiei lui Pavel Florensky, pe care îl şi citează, marele teolog român preferă să nu facă nici o referire la Augustin, nici măcar pentru a-şi manifesta rezerva – aşa cum s-ar fi cerut în acest caz – faţă de riscul pe care îl presupunea învăţătura sa (care ar putea sugera că Sfântul Duh nu este o Persoană aflată în relaţie, ci relaţia însăşi).

Această trecere cu vederea este simptomatică… Că opera lui Augustin are unele erori în privinţa doctrinei despre Sf. Treime ori a celei despre păcat şi har este ştiut. Reacţia corectă ar trebui să fie promovarea dialogului critic cu opera, şi nu ignorarea acesteia, ori sfiala semantică este evidentă azi prin impunerea consecventă de către unii ortodocşi a apelativului de „fericit” şi nu de „sfânt”. De ce şi de când această frică de Augustin? Din rândurile de mai jos se va vedea că în fapt această atitudine e mai degrabă de dată recentă, el fiind multă vreme ţinut la loc de cinste între Părinţii Bisericii.

Augustin şi Răsăritul: din vremea sa, prin Bizanţ, în Sinaxar

A spune că Augustin (353-430) a devenit foarte repede, şi a rămas până astăzi, un stâlp al creştinismului apusean nu va contraria pe nimeni. Recunoaşterea acestui fapt începuse din vremea ucenicilor săi şi se poate spune că era definitivată deja în vremea Sf. Grigorie Dialogul, papa Romei (540-604). Spre deosebire însă de scrierile acestuia din urmă, ca şi de cele ale răsăriteanului Ioan Casian, opera lui Augustin, deşi uriaşă, nu a fost propriu-zis citită în Răsărit până în secolul al XIII-lea, cu excepţia unor florilegii*.

Dincolo de operă, însă, Augustin era îndeajuns de cunoscut în Răsărit, încât să fie invitat la Sinodul al III-lea Ecumenic de la Efes (431). Chiar fără a fi propriu-zis citit, Augustin a rămas şi după vremea sa o figură respectată. Actele Sinodului al V-lea Ecumenic (553) îl enumeră între părinţii şi învăţătorii Bisericii, include extrase din florilegii şi atestă faptul că unele dintre scrisorile sale fuseseră citite public în cadrul deliberărilor. Actele următorului Sinod Ecumenic (680-681) îl numesc „preastrălucitul şi fericitul Augustin”, iar Actele Sinodului constantinopolitan din 1166-1167 citează unul dintre florilegiile sale, numindu-l „sfântul Augustin”.

Augustin în Bizanţ

Una dintre mărturiile importante cu privire la reputaţia lui Augustin în Bizanţ provine de la patriarhul Constantinopolului, Fotie (sec. al IX-lea). În disputele sale cu teologii franci, care îşi bazau opiniile greşite pe scrieri ale lui Augustin, Fotie a depus eforturi pentru apărarea corectitudinii învăţăturii acestuia, cu scopul menţinerii sale ca autoritate a creştinismului ortodox. În „Mystagogia Sfântului Duh”, ca şi în „Scrisoare către Mitropolitul din Aquileea”, eruditul patriarh susţinea că cei care îşi bazau părerile eronate pe textele lui Augustin nu făceau altceva decât să ponegrească memoria acestuia. Teologul bizantin, care îl ştia pe Augustin doar după reputaţie şi din florilegii, era înclinat să creadă fie că textele acestuia, ca şi ale altor Părinţi apuseni, suferiseră intervenţii străine, fie că ele cuprindeau unele exagerări care puteau fi înţelese ca mijloace de a evita erori mai mari, adică în contextul epocii în care au fost scrise. Chiar şi în cazul în care Augustin sau alţi părinţi apuseni au scris poate unele lucruri uşor diferite de învăţătura ortodoxă, ei au făcut aceasta fără intenţie, iar teologii franci făceau, după el, un abuz susţinându-şi ereziile pe scăpările din textele lor teologice, scăpări ce trebuiau, dimpotrivă, „acoperite”, precum au făcut fiii lui Noe în cazul goliciunii tatălui lor.

Dacă Patriarhul Fotie a apărat, strict, reputaţia Părintelui Bisericii, fără a-i cunoaşte opera, rolul teologiei augustiniene în dialogul teologic al Răsăritului cu Apusul a crescut începând cu secolul al XIII-lea, când au început să fie făcute traduceri în greceşte ale lucrărilor importante. Datorită acestora, Augustin a fost receptat pozitiv de personalităţi precum Sfinţii Grigorie Palama şi, mai ales, Marcu Eugenicul. Acesta din urmă a acceptat autoritatea lui Augustin la Sinodul de la Ferrara-Florenţa (1438-1439), citându-i mai multe lucrări în dezbaterile cu privire la Purgatoriu, numindu-l „Fericitul Augustin” şi înscriindu-l între „Învăţătorii” Bisericii.

Respectul arătat lui Augustin de Răsăritul ortodox, ilustrat aici tocmai de mari stâlpi ai Ortodoxiei precum Fotie, Grigorie Palama şi Marcu Eugenicul este, cred, demn de remarcat. Deşi ar fi putut fi tentaţi să-l respingă pe Augustin, în contextul insistenţei apusenilor de a-şi întemeia erorile pe teologia sa, ei au continuat să-l rânduiască între Părinţii Bisericii, considerând că erorile promovate ulterior în Apus nu i se puteau imputa.

Augustin în Sinaxar. Sfânt şi Fericit

După căderea Constantinopolului, Augustin a continuat să fie prezent în bibliotecile athonite. În epoca veneţiană a tiparului ortodox, Sf. Nicodim Aghioritul publică în 1799 Solilocviile. În 1793, Nicodim îl numise pe Augustin sfânt şi mare teolog al Bisericii într-o notă explicativă la un canon cuprins în Pidalion. Considerând că operele sale fuseseră corupte de eretici, el recomanda citirea lor cu atenţie şi primirea celor scrise doar în măsura fidelităţii faţă de învăţăturile Bisericii ortodoxe. În 1819, acelaşi Nicodim a publicat Sinaxarul revizuit, în care introdusese mai mulţi sfinţi, printre care şi pe Augustin (15 iunie). De aici a urmat introducerea sa şi în sinaxarele folosite în alte Biserici locale.

Sfânt? Fericit? Oricum ar fi numit, cred că venerarea ca sfânt a episcopului african nu este disputată. Trebuie subliniat, de asemenea, că apelativul de „fericit” nu provine nicidecum dintr-o practică similară beatificării catolice. În biserică, vom putea spune „Fericitul Augustin” fără ca acesta să însemne altceva decât „Sfântul Augustin”. Vom păstra, astfel, o tradiţie care provine dintr-o epocă în care nu se făceau de fapt canonizări şi în care, cum am văzut mai sus, termenii de sfânt şi fericit au fost folosiţi simultan pentru a desemna o aceeaşi persoană. Pe de altă parte, dacă Sf. Nicodim era deja conştient de erorile existente în operele păstrate sub numele lui Augustin, acest lucru a devenit cu atât mai clar în ultimele două secole de cercetare critică. Se poate admite că, în context teologic, denumirea de „fericit” reprezintă un mod practic, chiar dacă, strict vorbind, inadecvat, de a avertiza asupra acestor erori. În concluzie, vom putea spune că, pentru ortodocşii informaţi teologic şi responsabili bisericeşte, Augustin va fi citit ca Fericit, dar venerat ca Sfânt.

* Datorez majoritatea informaţiilor istorice lui George E. Demacopoulos şi Aristotle Papanikolaou, „Augustine and the Orthodox: The West in the East”, în Orthodox Readings of Augustine, 2008, p. 11-40).

Bibliografia Sf. Maxim Mărturisitorul adusă la zi

Pentru că tot se află la Iaşi mâna mărturisitoare a Sf. Maxim, m-am gândit să semnalez că Prof. Peter van Deun de la Univ. Leuven a publicat recent completarea bibliografiei sale exhaustive ce cuprinde cercetarea dedicată Sf. Maxim Mărturisitorul, apărută ca

Développements récents des recherches sur Maxime le Confesseur (1998-2009)

în volumul pe 2009 al revistei Sacris Erudiri, accesibil cu plată aici.

Bibliografia completă de la începuturi până la 1997 este oferită online aici.

R.I.P. Marin Tarangul

Din necrologul scris de Andrei Pleşu„: Arestat în 1961, el apucase, pînă atunci, să-şi ia licenţa în teologie şi să se înscrie la doctorat. Nu a devenit însă „doctor“ decît la Paris, unde s-a stabilit în 1979. Descendentul lui Constantin Tarangul, înnobilat de Franz Josef (Marin era, de fapt, von Tarangul) şi al lui Erast Tarangul, guvernator al Bucovinei la sfîrşitul secolului al XIX-lea, colegul meu îşi cîştiga existenţa ca paznic de noapte pe malul Senei, aşa încît ziua să se poată ocupa de cercetările sale academice. E, din păcate, o traiectorie caracteristică pentru inapetenţa mediului românesc faţă de vlăstarele sale meritorii, dar şi pentru destinul greu de analizat al unui om excepţional, dar risipit într-o biografie destrămătoare. L-am văzut, de mai multe ori, umilit. Umilit de autorităţi, de unii confraţi, de împrejurări, sau de propriul său corp, prea şubred pentru a susţine povara unui proiect existenţial ambiţios, cum era, de fapt, proiectul lui Marin. Înalt, dar filiform, fragil, dar lacom de uzură senzuală, Marin Tarangul avea, pînă şi în momentele lui de aroganţă, o componentă de retractilitate, de resemnare. Era fundamental singur. Şi păstra mereu în privire, în gesturi, în felul lui de a dansa şi de a vorbi pecetea „străinului“. Străin de lumea în care se născuse, ca şi de cea în care s-a exilat, străin de lume şi de sine, străin de propria sa înzestrare şi de propria sa viaţă.

Personal, am avut ocazia să citesc un număr de scrisori nepublicate adresate de acesta bizantinologului Alexandru Elian, pe care îl respecta. Îmi amintesc aplombul cu care minimaliza aportul patristicii (sau măcar al părţii sale mai filozofice), şi în principal pe Pseudo-Dionisie Areopagitul, care nu trebuia considerat, desigur, altceva decât ceea ce a fost, un neoplatonist mărunt. Îmi amintesc o frază prin care Tarangul dorea să îl asigure pe Elian că această convingere nu trebuie să fie considerată o revoltă tinerească, de vreme ce el nu mai era, în nici un caz, tânăr… Un personaj fascinant. Dumnezeu să-l ierte!