Biblioteca esenţială (II): 20 de cărţi patristice

Sfinţii Părinţi şi scriitorii bisericeşti trăitori în antichitate sau în evul de mijloc sunt deopotrivă admiraţi şi evitaţi de creştinii de azi. Este adevărat, asemenea cazului oricărui autor care a scris într-un context îndepărtat de momentul actual, efortul de înţelegere al mizei textelor poate fi considerabil. În acelaşi timp, prin aspiraţia şi duhul lor, aceste lucrări – fie ele de teologie, de istorie bisericească, de pastoraţie sau de „mistică” şi asceză – se adresează bisericii credincioşilor, dar şi necredincioşilor, de oricând şi oriunde.

O recomandare cuprinzând douăzeci dintre principalele titluri ale patristicii clasice poate fi găsită mai jos. Fără a considera că viaţa şi opera de tip patristic poate avea o încheiere (de unde şi inutilitatea desemnării unei perioade „post-patristice”), am desemnat prin patristică „clasică” epoca primelor cincisprezece secole creştine, din antichitate până în premodernitate (înaintea Reformei, în Apus, şi a turcocraţiei, în Răsărit).

[ citeşte mai departe ]

„Cu gura se mărturiseşte spre mântuire”: sfinţii mărturisitori

În Biserica veche, mărturisitori au fost numiţi creştinii care şi-au afirmat credinţa în faţa tribunalului public roman („păgân”), suferind, în consecinţă, pedepse corporale, închisoare sau exil, fără să fi gustat însă moartea (caz în care ar fi fost numiţi martiri).

[ citeşte mai departe ]

Creştinii Scutului (antirachetă)

A revenit în atenția tuturor scutul antirachetă: românii sunt, se zice, în situația cea mai liniștită din istorie, din punct de vedere al securității. Așa o fi. Ne dorim evitarea oricărui conflict, iar dacă scutul previne atacul, într-un gest de amenințare pasivă, el își poate avea un rol real.

N-aş vrea să mă las înşelat, totuşi: antiaeriana de intercepție de la Deveselu, ca orice mașinărie de război, nu va fi o unealtă tocmai creştină, căreia să îi poți face o „sfeștanie” având cugetul împăcat. Din perspectiva creștinismului, „paşnică” este, la rigoare, doar iubirea în Duhul Evangheliei.

[ citeşte mai departe ]

Mărturiile istorice privind răstignirea lui Iisus Hristos

Relatată în scrierile nou-testamentare (de ex., Mt. 27:32-44; Mc. 15:21-32; Lc. 23:26-38; In. 19:17-24), în cele ale autorilor necreștini precum Tacitus şi Flavius Josephus, sau în scrierile apologetice ale Sf. Iustin Martirul şi Filosoful, răstignirea lui Iisus a avut loc în vremea lui Tiberius Iulius Caesar Augustus (14 – 37 d.Hr.)

Tacitus: Numele li se trage de la Hristos, Care, în vremea împăratului Tiberius, fusese condamnat la moarte de Pontius Pilatus (Anale, 15, 44, 3 – trad. Guţu, Humanitas, 1995, 430)

[ citeşte mai departe ]

Mici „păcate” ale unor apariții editoriale bisericești

Mici păcate ale unor apariții editoriale bisericești: reflecții asupra onomasticii

Din motive care îmi scapă, sunt tot mai multe apariții editoriale din aria care mă interesează în mod special, cea creștin-ortodoxă, care promovează un limbaj arhaizant, în care nume sau supranume arhicunoscute din istoria Bisericii sunt scrise într-o manieră desuetă. În spațiul librăriei, ici îţi sare în ochi o carte semnată de Sf. Macarie Eghipteanul (editura Predania, 2008), colo te îmbie editura Sophia la citirea unei vechi traduceri transliterate din chirilică, în care se proclamă drept izbândă păstrarea vocabularului vechi și a adevăratei limbi românești, neatinse de înnoirile latinizante și franțuzite ale veacului al XIX-lea (Tâlcuirea Sf. Teofilact al Bulgariei la Faptele Sfinților Apostoli, 2007).

citește mai departe