Stimaţi vecini şi prieteni de blogosferă de convingere neoprotestantă,
Aş dori să ştiu cum folosiţi, în mod obişnuit, numele Domnului (Isus sau Iisus) în spaţiul limbii române, evident, şi dacă acest uz e o alegere denominaţională/teologică (a unui întreg cult sau personală).
În care caz, poate că cineva ar putea să-mi spună dacă ştie cum s-a încetăţenit un obicei şi dacă există vreun studiu (ori articol, dezbatere) scris de un autor neoprotestant, pe această temă.
P.S.
În cazul în care vreun lipovean citeşte acest blog, poate mă ajută povestindu-mi cât de consecvenţi sunt ei în folosirea lui „Isus”.
Discipulus Simplex 
9 răspunsuri la “„Isus” sau „Iisus” la neoprotestanţi (ex. evanghelici)”
draga Discipulus,
iartă-mi tonul caustic din articolul cu pricina, nu este scris decit impotriva ignorantei orgolioase
pot rezuma, daca vrei
Multumesc pentru sugestie. Voi mai medita si eu. Pe mine ma preocupa mai putin „cum trebuie sa fie” si mai mult firul istoric. Ma intereseaza, spre exemplu, insistentele pt. un singur „i” ar rusilor de rit vechi (si reactia ortodoxa) si modul in care se poate face o comparatie in spatiul romanesc, unde exista insistente similare. Rusii catolici si protestanti nu se deosebesc de rusii ortodocsi: toti folosesc dublu „i”: Iисус. Cei de rit vechi folosesc исус si mai zic, cumva amuzant, ca I + исус = antihrist, cel care e altul decat Isus. Iисус si исус a fost unul dintre elementele de divergenta din sec. 17 in Rusia reformei patriarhului Nikon.
Problema este una pur fonetică, după părerea mea. O problema de transcriere corectă.
Nu văd implicaţiile dogmatice aici.
eu propun Isus Cristos,
voi argumenta, daca este nevoie
Dupa cum s-a spus inainte, este vorba de o problema fonetica, in speta procesul de palatalizare al consoanelor care a fost transliterat in moduri diferite din greaca veche in limbile latine si apoi germanice. In greaca, numele transliterat ar fi „Iesus” conform pronuntiei erasmice si „Iisus” conform pronunţiei bizantine. In anumite vremuri circula legenda cum ca „Isus” cu un singur I ar insemna „magar” in limba greaca, ceea ce este eronat. Prin urmare este o problema pur fonetica si de optiune a fiecaruia.
Domnilor, problema pe care vreau sa mi-o lamuresc eu tine de traditie, de istorie, nu de fonetica ori de dogmatica. Ca sa nu amestecam lucrurile, pot spune ca nu ma intereseaza de fapt cum e corect.
Ma intereseaza, insa, daca exista in mediile pe care le frecventati o preferinta de tip apologetic/polemic (cu sau fara explicitare logica ori lingvistica) pentru Isus, in dauna unui traditional ortodox Iisus. Mai barbar spus: daca ortodocsii insista cu Iisus, sa tinem la diferentiere (de dragul unei alteritati asumate), cu sau fara o explicatie de ordin lingvistic.
Eu folosesc „Isus Hristos”, sub influenţa versiunii Cornilescu. În textele academice merg totuşi pe varianta „cu tradiţie” (Iisus Hristos). Isus Cristos nu-mi place (nu ştiu de ce), deşi înţeleg că asta e varianta cerută de principiile fonetice după care scriem altminteri în limba română.
Cred că, istoric vorbind, „Isus” este o marcă protestantă. Cornilescu a scris cu „Iisus” în NT 1921 (când era deja evanghelic în convingeri), dar în următoarea traducere a trecut la „Isus”. Şi asta i-a condiţionat profund pe evanghelicii români în sec. XX. Să nu uităm, bibliile „britanice” de până la Cornilescu scriu „Iisus” (cel puţin Biblia de la Iaşi, 1874 şi revizuirea ei din 1911 care are textul lui Nitzulescu la NT).
La această accentuare au contribuit, desigur, şi ortodocşii, care au scos mereu în proţap ideea că „Isus” cu un „i” înseamnă măgar etc. Altfel, evanghelicii din Rusia au folosit versiunea sinodală a Bibliei (deci nu peste tot au existat polemici pe marginea acestei chestiuni).
Hope this helps.
Multumesc pentru aceasta contributie.
Vezi acum https://discipulussimplex.wordpress.com/2010/07/21/iisus-not-isus-a-historical-note-on-the-romanian-orthodox-spelling-of-the-name-of-jesus/