Astăzi am vizitat portul-staţiune belgian Ostenda de la Marea Nordului, pe o temperatură de 9-12, dar cu un soare darnic în raze stop-dârdâit.
Nisip cam rece, valuri molcome, pescaruşi cu privirea mai degrabă vitregă… a, să nu uit de copiii cu mişcurici undeva si de mulţimea de adulţi cu lătrători, parcă adunaţi din toată Belgia… Februarie.
Peste toate, apoteotic, un apus de toată frumuseţea. Da, un apus la mare, atât de visat de noi românii care avem Marea Neagră la Est şi nu-l putem avea acasa. Oricât de prieteni ne-ar fi râul şi ramul, marea face mofturi.
Includ aici unul dintre instantaneele mele de azi.
Discipulus Simplex 