R.I.P. Marin Tarangul

Din necrologul scris de Andrei Pleşu„: Arestat în 1961, el apucase, pînă atunci, să-şi ia licenţa în teologie şi să se înscrie la doctorat. Nu a devenit însă „doctor“ decît la Paris, unde s-a stabilit în 1979. Descendentul lui Constantin Tarangul, înnobilat de Franz Josef (Marin era, de fapt, von Tarangul) şi al lui Erast Tarangul, guvernator al Bucovinei la sfîrşitul secolului al XIX-lea, colegul meu îşi cîştiga existenţa ca paznic de noapte pe malul Senei, aşa încît ziua să se poată ocupa de cercetările sale academice. E, din păcate, o traiectorie caracteristică pentru inapetenţa mediului românesc faţă de vlăstarele sale meritorii, dar şi pentru destinul greu de analizat al unui om excepţional, dar risipit într-o biografie destrămătoare. L-am văzut, de mai multe ori, umilit. Umilit de autorităţi, de unii confraţi, de împrejurări, sau de propriul său corp, prea şubred pentru a susţine povara unui proiect existenţial ambiţios, cum era, de fapt, proiectul lui Marin. Înalt, dar filiform, fragil, dar lacom de uzură senzuală, Marin Tarangul avea, pînă şi în momentele lui de aroganţă, o componentă de retractilitate, de resemnare. Era fundamental singur. Şi păstra mereu în privire, în gesturi, în felul lui de a dansa şi de a vorbi pecetea „străinului“. Străin de lumea în care se născuse, ca şi de cea în care s-a exilat, străin de lume şi de sine, străin de propria sa înzestrare şi de propria sa viaţă.

Personal, am avut ocazia să citesc un număr de scrisori nepublicate adresate de acesta bizantinologului Alexandru Elian, pe care îl respecta. Îmi amintesc aplombul cu care minimaliza aportul patristicii (sau măcar al părţii sale mai filozofice), şi în principal pe Pseudo-Dionisie Areopagitul, care nu trebuia considerat, desigur, altceva decât ceea ce a fost, un neoplatonist mărunt. Îmi amintesc o frază prin care Tarangul dorea să îl asigure pe Elian că această convingere nu trebuie să fie considerată o revoltă tinerească, de vreme ce el nu mai era, în nici un caz, tânăr… Un personaj fascinant. Dumnezeu să-l ierte!

8 thoughts on “R.I.P. Marin Tarangul

  1. Vad ca acum, dupa ce Marin Tarangul a murit, unii incep sa-l considere un mare filozof, poet, eseist ….
    De ce nu se vorbea nimic despre el pe timpul cand traia?
    Acuma aflam ca era nobil, ca il chema von Tarangul…
    De ce nu l-au invitat niciodata la (o) televiziune , sa ne vorbeasca despre nobilimea romana, despre filozofie, despre viata la Paris sau despre ce ar fi vrut el, ca sunt convinsa ca ar fi avut ce spune!
    Var ca acum nici nu exista o fotografie mai acatarii a lui Marin Tarangul- am gasit pe net doar o poza stearsa , de grup….
    Macar acuma ar putea sa i se dedice o emisiune la televiziunile noastre , unde aflam doar ce mai fac niste pitipoance oarecare?

  2. Nu e probabil sa nu fi fost genul celui care sa vina la TV sa „ne” spuna ceva?
    Poate ca i se va dedica, candva, o emisiune… mai curand insa, cred ca ultima sansa sa aflam mai multe, in absenta unei cercetari dedicate, sunt evocarile din aceasta perioada, in diverse reviste… poate le identificam impreuna, online.
    O sursa poate fi romaniaculturala.ro
    Alta, newsletter-ul de filozofie http://www.romanian-philosophy.ro/newsletter/

  3. Dumnezeu să-l odihnească!

    Îmi amintesc seria de emisiuni B.B.C. în cadrul cărora Tarangul ne împărtăşea impresiile sale de călător la Sfântul Munte Athos. Înregistrările respective ar trebui recuperate pentru ca tinerii să se poată bucura de erudiţia lui vie, neastâmpărată, care evita instinctual locurile comune şi căuta mereu paradoxul….

  4. Mare dreptate ai, Monica. Vad ca avea prieteni de soi, d-l Plesu . Probabil ca acesta era prea ocupat cu functiile inalte pentru a se mai ingrijora de soarta pierdutului in lume, Marin Tarangul. Nu ca n-ar fi putuit, ca ministru al culturii…Acum ii scrie necrolog frumos. Mai bine tacea!

  5. Marin nu era nici pierdut in lume si nici fara de prieteni.El contempla viata in lumina ei simpla si profunda,gata oricand sa se aseze la o masa taraneasca si de acolo sa-ti vorbeasca despre Hegel numai daca l-ai fi intrebat.Marin atinsese simplitatea esentei.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s