Alexandru Sturza (Iaşi 1791-Odessa 1854)

Despre Alexandru Sturza am aflat pentru prima dată dintr-un comemorare publicată de Emil Vrabie în revista Biserica Ortodoxă Română (nr. 1-4/2004, 1890-193), sub titlul Filosof fără mormânt. Născut în Iaşi dar strămutat la nici un an în Rusia, face carieră diplomatică şi de om de litere creştin, în contra curentului revoluţionar emanat din Franţa. După wikipedia (de fapt după British Encyclopaedia),

Striving to develop a renovated form of Orthodox Christianity and to promote it in Western Europe, he wrote Considérations sur la doctrine et l’esprit de l’Église orthodoxe (Stuttgart, 1816).

His Mémoire sur l’état actuel de l’Allemagne, written at the request of Tsar Alexander I during the Congress of Aix-la-Chapelle, was an attack on the German universities, repeated inCoup d’oeil sur les universites de l’Allemagne (Aachen, 1818). His other important works are La Grèce in 1821 (Leipzig, 1822) and Oeuvres posthumes religieuses, historiques, philosophiques et litteraires (5 vols., Paris, 1858-1861).

După o primă monografie dedicată acestui personaj uitat (Stella Ghervas. Alexandre Stourdza (1791-1854). Un intellectuel orthodoxe face à l’Occident. Genève, Ed. Suzanne Hurter, 1999.) , aceeaşi autoare revine cu Réinventer la tradition. Alexandre Stourdza et l’Europe de la Sainte-Alliance. Paris, Honoré Champion, 2008), pe care ne-o descoperă recenzia lui Florin Platon din Contrafort (nr. 10-11 (181-182), noiembrie-decembrie 2009):  Un diplomat şi un intelectual aproape uitat: Alexandru Sturza. Preiau aici un fragment din ultima:

Tot ca diplomat al ţarului, Alexandru Sturza a făcut mai multe călătorii în Balcani, în anii cruciali ai războaielor na poleoniene (1812-1813) şi în 1828-1829, jucînd, prin propunerile făcute, un rol şi în elaborarea Regulamentelor Organice din 1831-1832 (se pare că Sturza spera ca, în acest fel, cele două Principate să fie făcute să intre în marea familie a popoarelor ortodoxe, la a cărei constituire visa). Tînărul vlăstar al boierimii moldovene a sprijinit cu ardoare şi mişcarea de eliberare a grecilor, fiind – în spiritul vremii – un filoelenist convins, dar, desigur, nu din simpatie pentru afirmarea naţională a grecilor, ci din acelaşi motiv al pan-ortodoxismului: ridicarea antiotomană a acestei naţiuni îi apărea lui Sturza ca un prim pas pe drumul constituirii unei mari lumi ortodoxe sud-est europene şi balcanice, capabilă, prin revigorarea tradiţiei culturale şi politice bizantine (sub egida Rusiei, desigur), să fie o pavăză în calea tăvălugului asimilant al culturii apusene. Cu acest scop, Sturza a făcut tot ce i-a stat în puteri pentru a înăbuşi orice simptom de liberalizare apărut în spaţiul politic european controlat de Rusia prin Sfînta-Alianţă (am citat mai sus scandalul stîrnit de memoriul din 1818, care preconiza combaterea liberalismului din universităţile germane). După încheierea carierei de diplomat (în anii ’20 ai veacului al XIX-lea), ca urmare a dezamăgirii provocată de neconcretizarea proiectului său postbizantin (lipsit, de la un moment dat înainte, de sprijinul politicii ţariste), Alexandru Sturza şi-a continuat prin scris lupta de partizan al reacţiunii, lăsînd posterităţii un mare număr de scrieri diverse (memorii de călătorie, corespondenţă ş. a. m. d.), al căror numitor comun este, invariabil, acelaşi: necesitatea de a rezista presiunii decadente şi destructurante a civilizaţiei occidentale, prin „reinventarea”, într-un sens deopotrivă spiritual şi politic, a tradiţiei (ortodoxe a) spaţiului răsăritean. Prin acest demers, Alexandru Sturza îmi pare a fi cel dintîi opozant al ceea ce numim astăzi „globalizare”, numită atunci, la scara continentului, europenizare, într-o vreme în care „mersul istoriei” şi sensul aspiraţiilor colective – şi chiar al socie tăţii politice ruse, însăşi – erau cu totul altele, mai exact invers decît le-ar fi dorit diplomatul şi intelectualul româno-rus.

***Vezi şi Andrei PIPPIDI, „Des lumières à la contre-révolution : Alexandre Stourdza”, in REVUE DES ÉTUDES SUD-EST EUROPÉENNES XXXIX (nos 1-4) Janvier-Décembre 2001, 89-96; o altă recenzie la Ghervas (2008) poate fi aflată în Journal of European Studies, Vol. 39, No. 3, 391-392 (2009) (A. Drace-Francis)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s