Apostazia biblistului de oţel (cazul Bart D. Ehrman)

Ce se întâmplă când

ştiinţa studiului Scripturii

se desparte

de teologie?

Când se pune

un accent exagerat pe litera (sau contextul)

Sf. Scripturi

– mai ales în cazul (neo)protestanţilor –

descoperirea inadvertenţei

va naşte

inevitabil

monştri.

31 thoughts on “Apostazia biblistului de oţel (cazul Bart D. Ehrman)

  1. Stimate Dragos Mîrșanu,

    1. acest tip (nu știu unde l-ați găsit atît de stupid) nu este reprezentativ pentru neoprotestanți. Pentru o anumită parte a protestantismului, da! Nu pentru majoritatea neoprotestanților.
    2. Tipul, că teolog nu-i pot spune, cel puțin neinformat, dacă nu răuvoitor. Nu/mi pare că studiul la literă și context l-a dus acolo unde este acum.
    3. Da, studiul Scripturilor nu trebuie separat de istoria interpretărilor Acestora, tradiția teologică. De acord.
    4. Teologie este inclusiv studiul textului Scripturii în sine. Poate ar trebui să spuneți … Asta se întîmplă cînd studiul textului este despărțit de tradiția patristică sau ceva de genul acesta.

    mc

    • Este reprezentativ pentru bibliştii care provin dintr-o tradiţie literalistă, mă gândeam… Eu nu am interese misionare, precum ştiţi, şi nu fac afirmaţii în acest scop. Pe mine mă preocupă, în calitate de istoric al bisericii şi teologiei vechi, relaţia intre Scriptură şi tradiţie, iar în acest context, Ehrman (o figură foarte cunoscută) este un caz care mă interesează. Dacă afirmaţia mea generalizantă deranjează pe cineva în planul credinţei, îmi cer scuze, nu asta este intenţia mea.

      • Am înţeles inteţiile dvs. ca fiind dintre cele mai bune. Nu este pic de îngrijorare aici.
        Prof. Ehrman este totuşi un caz destul de izolat. Publicitatea dînsului a fost mai mare după această apostazie decît datorată contribuţiilor sale ştiinţifice.

        Este un urs bun de plimbat, cu alte cuvinte. Prietenii mei atei jubilează în astfel de cazuri, pe bună dreptate.
        Există, de asemenea, şi cazuri de revenire din spaţiul liberal spre conservatorismul teologic. Eta Linnemann, ucenică a lui Barth însuşi este un astfel de caz.
        Am întîlnit-o personal la Universitatea Wheaton din SUA. Este o personalitate fascinantă.

        http://www.gracevalley.org/sermon_trans/Special_Speakers/Eta_Linnemann_Testimony.html

        Poate că discuţia ar merita contrabalansată cu astfel de exemple.

        Mulţumim pentru propunerea dezbaterii!
        Este importanta pentru ambele medii.

        Inteleg de la un prieten ortodox din Statele Unite ca unii dintre teologii de acolo incep sa cocheteze cu teologia liberala, cind protestantii tocmai s-au lepadat de ea.

        Interesante sint circuitele ametitoare ale istoriei.

  2. Este B.D. Ehrman un caz intre altele de biblisti apostati? Eu il percepeam destul de singular. Biblistii protestanti sau neoprotestanti pe care se intimpla sa-i fi intilnit nu par a parcurge traseul lui. De altfel, daca nu ma insel, majoritatea raspunsurilor date lui Ehrman vin din mediul asta.

  3. Stimate domnule Dragos Mirsanu,

    executia Dvs. e atit de sumara incit imi da frisoane. Bart D. Ehrman: biblist de otel, literalist, apostat! Punct.

    Nu cred ca acest verdict sumar si definitiv (?) vine de la istoricul Dragos Mirsanu, ci de la teologul Dragos Mirsanu. Unde e privirea neutra a istoricului religiilor? A eticheta nu e totuna cu a argumenta.

    Din faptul ca un scrib anonim a modificat textul cutarei evanghelii nu se pot trage concluzii cu privire la „infailibilitatea” textului (iata concluzia la fel de sumara si apasata a lui Ehrman). Dar concluzia se cuvine a fi examinata si nu credinta lui Bart D. Ehrman. Daca Ehrman crede sau nu, daca e un apostat sau nu asta il priveste personal.

    Pe mine unul ma intereseaza argumentele lui, citusi de putin credinta sau apostazia lui.

    Unde e tolerantza istoricului Dragos Mirsanu?

    • „Pe mine unul ma intereseaza argumentele lui, citusi de putin credinta sau apostazia lui.”

      Exista in activitatea academica a autorului Bart D. Ehrman o suita fascinanta de argumente care ii sustin in totalitate ideile. In comentariile lui Bart D. Ehrman despre originea crestinismului exista intodeauna o corecta orientare a autorului in privinta relatiei dintre realitatiile sociale, culturale si istorice in care crestinismul primar a luat fiinta si aparitia crestinismelor din sec. I-III. Din punctul de vedere a lui Bart D. Ehrman exista o diferenta fundamentala intre religia lui Iisus si o religie intemeiata pe viata si moartea mantuitorului. Iisus a fost un evreu din palestina sec. I, a trait in traditia si obiceiurile iudaismului din sec I si a expus in invatatura sa o interpretare apocalipta a torei. Iisus poate sa fie cel mai bine intele ca un profet apocaliptic din palestina sec. I. Contextul social si cultural in care Iisus si-a expus ideile sunt fundamentale pentru a intelege modalitatea aproape unica prin care Iisus a interpretat tora. In nenumaratele evenimente narate in evanghelii, evenimente in care Iisus are diferite dialoguri cu exponentii diferitelor grupari existente in iudaismul sec. I, Iisus nu expune o abrogare radicala a legii. Toate disputele pe care le-a avut cu fariseii au la baza interpretarea legii si nu abrogarea ei. Pentru Iisus, asa cum E. Levinas peste cateva zeci de secole avea sa spuna, exista intodeauna o preeminenta a eticii in fata prescriptiilor riguroase ale legii. Intr-un anume sens, gnosticismul a fost mult mai aproape de Iisus decat a fost vreodata curentul proto-ortodox din secolele II-IV. Imi cer scuze fiindca am scris foarte mult, pe scurt Bart D. Ehrman prezinta evolutia crestinismului si lupta dintre gruparile crestine din primele secole. Faptul ca astazi avem o traditie nu inseamna in mod autonom ca aceasta traditie a fost intodeauna vie printre marile curente crestine din sec I – IV. Bart D. Ehrman scoate din cotlonul istoriei marile enigme ale crestinatii si ofera o intelegere coerenta a crestinismului primar.

  4. Stimate domnule Valeriu Gherghel,

    Unde mi-e „toleranţa”, chiar aşa?🙂

    Apostazia este o „calificare teologică” sau un verdict, cum îi spuneţi dvs. Privind exclusiv dinspre şcoală sau filosofie, aveţi tot dreptul să nu vă intereseze apostazia lui (sau să repudiaţi insuşi conceptul de apostazie, ori pe cel de erezie).

    Sunt de acord cu dvs. că „a eticheta” nu înseamnă „a argumenta” însă, iertaţi-mă, eu nu mi-am propus acest lucru.

    Iar dacă spuneţi că „dacă Ehrman crede sau nu, daca e un apostat sau nu asta il priveste personal”, permiteţi-mi şi mie ca, tot în registru personal, să(-mi) caut echilibrul între istoria pură şi teologia istorică folosindu-mă inclusiv de exemple precum cazul Ehrman. Eu pot fi tolerant cu Ehrman (sau alţii care neagă Învierea lui Hristos), dar nu pot tolera încărcătura explozivă ce se acumulează când cercetarea Scripturii se face cu metoda sa.

    Toleranţa (identificabilă, cred, pentru prima dată la romano-ostrogotul Cassiodor) îşi are, o ştiţi cred mai bine decât mine, limitele ei (ea privind superior cu necesitate). Nu caut toleranţa.

    • Sunt curioasa daca aici se discuta doar pe clipul acela de 8 minute sau chiar s-au studiat cartile lui Bart Ehrman si cursurile sale despre inceputurile crestinismului si apoi s-au tras concluzii.

      • E a doua oară când sunteţi curioasă🙂

        Repet, Ehman ca atare nu face obiectul observaţiei mele. Pe mine mă preocupă mecanismul ce conduce de la studiul ştiinţific fără o teologie ancorată în canonul bisericii vechi, la apostazie.

        Dar, de vreme ce vă preocupă, văd, în mod deosebit persoana lui Ehrman, îl cunosc din Orthodox Corruption of Scripture şi din colaborarea cu Metzger pe Studiul NT. E folosit spre ilustrare şi de părintele Ioan Ică jr în introducerea la Canonul Ortodoxiei, I.

  5. Exista criterii stiintifice prin care se poate analiza si studia un text biblic. Critica textologica a manuscriselor, studiul comparat intre manuscrise, analiza contextului istoric, social si cultural in care un autor din biblie a scris, pot schimba radical perceptia despre originea crestinismului si evolutia sa. In cartile lui B.D Ehram, in cursurile pentru THE TEACHING COMPANY, mecanismele prin care se analizeaza un text sunt intodeauna de natura istorica. Inainte de a judeca un autor precum Bart D. Ehram, e necesar sa-i cunosti cat de cat modalitatea prin care el opereaza asupra textelor sacre. Din ignoranta nu ne putem hrani decat cu o ura oarba.

    Bart D. Ehram nu o sa-ti spuna daca Iisus a fost fiul lui Dumnezeu, dar poate sa-ti spuna ca Iisus a fost un evreu, crescut in traditia evreiasca din palestina secolului si a respectat in totalitate obiceiurile iudaismului din secolul I. Tot in cursurile lui Bart D. Ehram, poti descoperi ca Iisus a fost un profet apocaliptic si a avut o interpretare a legii intr-un sens apocaliptic. N-am sa scriu mai mult, dar intre teologie, insufletita de infinite speculatii, si studiul stiintific exista infinite discrepante. Teologia nu poate sa-mi spuna de ce autorul evangheliei dupa Matei se contrazice cu ap pavel in multe aspect, teologia poate doar sa-mi spuna daca Iisus a fost fiul lui Dumnezeu, in schimb studiul istoric poate sa-mi spuna de ce autorul evangheliei dupa Matei are opinii total diferite fata de ap Pavel.

  6. Mulţumesc pentru contribuţie.

    Tocmai din cauza bagajului din spatele frazei dvs. am tras acest semnal de alarmă: „intre teologie, insufletita de infinite speculatii, si studiul stiintific exista infinite discrepante”

    Cu privire la:
    „Teologia nu poate sa-mi spuna de ce autorul evangheliei dupa Matei se contrazice cu ap pavel in multe aspect [în ce sens este acest lucru important?] teologia poate doar [???] sa-mi spuna daca Iisus a fost fiul lui Dumnezeu, in schimb studiul istoric poate sa-mi spuna de ce autorul evangheliei dupa Matei are opinii total diferite fata de ap Pavel.”

    Pâna la urma, paragraful dvs. sugerează o stare de fapt ca în schema următoare: ştiinţa biblică caută ceea ce diferenţiază, iar teologia ceea ce uneşte.

  7. “Teologia nu poate sa-mi spuna de ce autorul evangheliei dupa Matei se contrazice cu ap pavel in multe aspect [în ce sens este acest lucru important?] teologia poate doar [???] sa-mi spuna daca Iisus a fost fiul lui Dumnezeu, in schimb studiul istoric poate sa-mi spuna de ce autorul evangheliei dupa Matei are opinii total diferite fata de ap Pavel.”

    Este important fiindca se presupune ca Pavel a modificat mesajul lui Iisus. Toate aceste diferente pun la indoiala ca aceste evanghelii ar fi 100% revelate. By the way, Bart Ehrman a renuntat foarte greu la credinta sa si motivul decisiv a fost problema suferintei. Vezi, God’s Problem de acelasi autor. Inainte de a face doctoratul a fost inca credincios si s-a luptat pentru a-si pastra credinta. Sa nu crezi ca i-a fost usor. Nu este vina lui ca incercarea de a fi onest cu el insusi in cautarea adevarului l-a indreptat spre agnosticism.

  8. Un citat din carte:

    „Eventually, though, I felt compelled to leave Christianity altogether. I did not go easily. On the contrary, I left kicking and screaming, wanting desperately to hold on to the faith I had known since childhood and had come to know intimately from my teenaged years onward. But I came to a point where I could no longer believe. It’s a very long story, but the short version is this: I realized that I could no longer reconcile the claims of faith with the facts of life. In particular, I could no longer explain how there can be a good and all-powerful God actively involved with this world, given the state of things. For many people who inhabit this planet, life is a cesspool of misery and suffering. I came to a point where I simply could not believe that there is a good and kindly disposed Ruler who is in charge of it.”

    L-am pus ca sa se vada care e motivul adevarat pentru care acest om nu mai crede. Oricum, sunt curioasa de ce considera autorul articolului ca acest om, adica „aproapele nostru”, n-as vrea sa-l numesc departele nostru, este un monstru.

    • Monstrul e un nebun calificat, doamnă. Iar despre aceştia din urmă, ştiţi ce s-a scris: „Zis-a cel nebun în inima sa: nu este Dumnezeu”.
      Eu nu consider nimic, observ la ce se poate ajunge. Nu dispreţuiesc monstrul, dar mă tem de nebunie.

      • Este scris de asemenea:

        „Eu însă vă spun vouă: Că oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de osândă; şi cine va zice fratelui său: netrebnicule, vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cine va zice: nebunule, vrednic va fi de gheena focului.”
        🙂

          • „Pe mine mă preocupă mecanismul ce conduce de la studiul ştiinţific fără o teologie ancorată în canonul bisericii vechi, la apostazie”.

            Nu exista un singur „mecanism” care sa duca la apostazie. Faptul ca Ehrman se ocupa de coruptia Scripturii si de litera ei nu constituie nicidecum un impuls si un motiv pt a renunta la credinta.

            Jorge Luis Borges a renuntat (spre mare uimirea mea), fiindca nu pricepea o pedeapsa infinita temporal (in iad, dupa Judecata lui Dumnezeu) pentru o gresala finita temporal.

            Exista o multitudine de drumuri spre credinta si o multitudine spre necredinta (truism). Pretinsul „literalism” protestant nu e numaidecit unul din ele. Nu e fir direct de la ce face Ehrman (si ipotetica lui lipsa de teologie ancorata etc. etc.) la apostazie.

            Sa privim, dragilor, in juru-ne: cum accepta Dumnezeu atita suferinta? Asta da problema!!!

            • „Jorge Luis Borges a renuntat (spre mare uimirea mea), fiindca nu pricepea o pedeapsa infinita temporal (in iad, dupa Judecata lui Dumnezeu) pentru o gresala finita temporal.”

              Nici eu nu pot pricepe asta. A trebuit sa adopt opiniile unor eretici ca sa imi pastrez credinta. :))

            • Va mulţumesc pentru mesaj. Nu neglijez problema teodiceei, chiar dacă aşa ar părea. Pentru un sistematician ca David Bentley Hart (pertinent adus în discuţie de Patty mai sus), sau un filozof precum dvs., asta e „problema”. Pe mine, ca istoric al crestinismului, ma frig probabil mai tare probleme ca revelaţia, autoritatea, critica istorică, canonul, predania etc.
              Faptul că, după cum încerca să-mi indice Patty, problema cu Ehrman nu provine atât din inabilitatea de a privi canonic Scriptura, cât din imposibilitatea înţelegerii sensului suferinţei, este foarte posibil.
              Daţi-mi însă voie să cred în continuare că neînţelegerea sensului este legată de lipsa fundamentului. Un om bine ancorat în Tradiţie, chiar dacă va suferi din lipsa înţelegerii sensului suferinţei, nu va ajunge niciodată la apostazie.

              • Cu privire la problema suferintei, C.S. Lewis, „The problem of pain” (despre suferinta in general) si „A Grief Observed” (pt suferinta personala) poate va sunt de folos.

                Nu ma pronunt cu privire la Ehrman, eu pot doar sa sper ca se va „intoarce acasa”, poate tot „kicking and screaming”, la o adica.

                Dar daca ceea ce spune @Patty despre Ehrman e exact, ca a renuntat la credinta din pricina problemei suferintei, argumentatia din fragmentul video de mai sus e oricum mai degraba un paravan pt dificultatea lui reala.

                Dpdv al metodei de analiza a textului, problema (pusa in cuvinte ceva mai tari de dl Mirsanu) pare a fi folosirea stricta a metodei istorice&lingvistice pentru in/validarea continutului teologic al acesteia. Inseamna oarecum a crede ca prunul trebuie sa produca si portocale pentru ca tot e pom fructifer. N-o sa merg mai departe, pt ca nu-s teolog.

              • Cred ca e mai indicat sa pun tot fragmentul din carte:
                „But then, for a variety of reasons that I’ll mention in a moment, I started to lose my faith. I now have lost it altogether. I no longer go to church, no longer believe, no longer consider myself a Christian. The subject of this book is the reason why.

                In an earlier book, Misquoting Jesus: The Story Behind Who Changed the Bible and Why, I have indicated that my strong commitment to the Bible began to wane the more I studied it. I began to realize that rather than being an inerrant revelation from God, inspired in its very words (the view I had at Moody Bible Institute), the Bible was a very human book with all the marks of having come from human hands: discrepancies, contradictions, errors, and different perspectives of different authors living at different times in different countries and writing for different reasons to different audiences with different needs. But the problems of the Bible are not what led me to leave the faith. These problems simply showed me that my evangelical beliefs about the Bible could not hold up, in my opinion, to critical scrutiny. I continued to be a Christian—a completely committed Christian—for many years after I left the evangelical fold.

                Eventually, though, I felt compelled to leave Christianity altogether. I did not go easily. On the contrary, I left kicking and screaming, wanting desperately to hold on to the faith I had known since childhood and had come to know intimately from my teenaged years onward. But I came to a point where I could no longer believe. It’s a very long story, but the short version is this: I realized that I could no longer reconcile the claims of faith with the facts of life. In particular, I could no longer explain how there can be a good and all-powerful God actively involved with this world, given the state of things. For many people who inhabit this planet, life is a cesspool of misery and suffering. I came to a point where I simply could not believe that there is a good and kindly disposed Ruler who is in charge of it.

                The problem of suffering became for me the problem of faith. After many years of grappling with the problem, trying to explain it, thinking through the explanations that others have offered—some of them pat answers charming for their simplicity, others highly sophisticated and nuanced reflections of serious philosophers and theologians—after thinking about the alleged answers and continuing to wrestle with the problem, about nine or ten years ago I finally admitted defeat, came to realize that I could no longer believe in the God of my tradition, and acknowledged that I was an agnostic: I don’t „know” if there is a God; but I think that if there is one, he certainly isn’t the one proclaimed by the Judeo-Christian tradition, the one who is actively and powerfully involved in this world. And so I stopped going to church.”

                Ce inseamna „un om bine ancorat in traditie”?

                • Mulţumesc pentru pasaj.
                  Observaţi că am scris Tradiţie şi nu tradiţie. Adesea, o simplă literă mare este elocventă.
                  De la monahul Antonie cel Mare căruia i s-a răspuns că nu îi este de folos să înţeleagă modul aparent nedrept în care judecă Dumnezeu (Pateric) până în secolul al XX-lea la un Sofronie Saharov care zicea:
                  „Nimenea pe acest pământ nu poate fugi de suferinţe; şi deşi suferinţele trimise de Domnul nu sunt mari, oamenii şi le închipuie mai presus de puterile lor şi sunt zdrobiţi de ele. Aceasta se întâmplă din pricină că nu-şi smeresc sufletul şi nu se încredinţează voii lui Dumnezeu. Însă Domnul Însuşi îi călăuzeşte cu harul Său pe cei ce se predau voii lui Dumnezeu şi duc toate cu tărie, pentru Dumnezeul pe Care atâta l-au iubit şi împreună cu Care pururea se proslăvesc. Cu neputinţă este a scăpa de necaz pe lumea aceasta, însă cel ce se predă voii lui Dumnezeu duce cu uşurinţă necazul, văzându-l; ci punându-şi în Domnul credinţa, aşa trece necazul său.”
                  Aceasta este Tradiţia celor care trăiesc cu sfinţenie după voia lui Dumnezeu, cu şi fără Sfintele Scripturi (Sf. Maria Egipteanca). După Sf. Ioan Gură de Aur: „Ar fi trebuit să n-avem nevoie de ajutorul Sfintelor Scripturi, ci să avem o viaţă atât de curată încât harul Duhului să fi ţinut locul Scripturilor în sufletele noastre” (Omilii la Matei, I)

  9. I-am citit una din cartile lui Ehrman aparute in romana ( intr-o traducere si editare de-a dreptul dubioase…) si m-am minunat in ce hal poate ”trage de par” unele din (ne)cazurile textelor biblice mai mult sau mai putin aparent problematice. Omul este de-a dreptul rau-voitor(ca sa ma exprim elegant…) si mai mult isi cauta scuze si justificari pentru propria necredinta. Este un caz nefericit de individ care si-a pierdut ”Ancora” si acum vrea sa-i lase si pe alti fara ”Ancora”. Mult trambitata lui eruditie poate fi una eventual una strict tehnica. Hermeneutica si exegeza biblica inseamna insa mult mai mult… si presupune acceptarea cadrului traditiei interpretarii( patristice mai ales). Nu e de mirare pe ce coclauri si prapastii poti ajunge cand te agati de iote aparent buclucase si ignori Duhul si istoria Bisericii…

  10. Steinhardt, mi se pare, spunea că „Dacă ţăranul are interes să-şi împuşte câinele, începe să se convingă din ce în ce mai mult că e turbat”. Cu alte cuvinte, încălcarea principiilor morale şi ignorarea îndelungată a conştiinţei au drept consecinţă modificarea felului de a gândi şi percepe lucrurile, pentru că până la urmă nu poţi trăi într-o continuă discrepanţă între ceea ce crezi şi ceea ce faci. Şi dacă nu se schimbă viaţa, se schimbă gândirea. Cum scrie şi la Romani 1: „Fiindcă, măcar că L-au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu… ci s-au dedat la gânduri deşarte şi inima lor fără pricepere s-a întunecat.”

    Bineînţeles, nu vorbesc aici de viaţa personală a teologului în cauză, despre care n-am de unde să ştiu. Doar de un principiu pe care l-am auzit şi de la alţii mai trecuţi prin viaţă : păcatul persistent şi ascuns duce, mai devreme sau mai târziu, la erezie.

      • Cred că tot în contextul ăsta s-ar putea aminti şi vorba lui John Ruskin: „Every duty we omit obscures a truth we should have known”. Care, de fapt, nu ştiu în ce context a fost spusă… dar culegerile de „quotations” sunt şi ele bune la ceva!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s