Epifanovici despre Sf. Maxim Mărturisitorul; despre transliterarea alternativă a numelor în patristică şi teologie

Salut apariţia traducerii Sf. Maxim Mărturisitorul şi teologia bizantină – studiu teologic, de Prof. S.L. Epifanovici (trad. din rusă şi prefaţă de Pr. Marcel Coja, ed. Evanghelismos, Bucureşti, 2009; link editură). Scrisă acum aproape un secol, în 1915, această lucrare a fost şi încă este considerată una dintre cele mai solide introduceri pe Sf. Maxim. Accesibilă unui număr restrâns de cercetători datorită limbii, ne bucură apariţia în traducere; textul este uşor de parcurs, plăcut la citit. Cartea este, mai mult decât atât, f. ieftină.

Dincolo de incontestabila calitate a acestei apariţii, folosesc prilejul să semnalez aici o veche problemă a multor apariţii patristice/teologice din mediul ortodox de la noi (vezi şi trad. recentă din operele lui Marcu Evghenicul/Eugenicul): unele nume sunt folosite (transliterate din greacă, rusă) într-un singur mod, după cum a considerat traducătorul/editorul/redactorul. Asta nu e, desigur, o problemă, ba chiar e normal ca traducătorul să opteze, de obicei pe criteriul familiarităţii (sale). Problema e că nu se face un efort firesc ca numele cunoscute de unii cititori într-o redacţie alternativă să fie puse în paranteză la prima ocurenţă. Astfel, unii pot avea dificultăţi să recunoască în Visarion pe Bessarion al Niceei, în Erigen pe Eriugena, în Isihie pe Hesychius, în Evloghie pe Eulogius al Alexandriei, în Nemezie pe Nemesius ş.a.m.d. Pe scurt, pentru a folosi cât mai multor cititori, traducătorii sau editorii unor astfel de cărţi vor face bine să prezinte în paranteză (o singură dată, la prima ocurenţă, nu peste tot) sau într-o notă de subsol, alternativa la opţiunea principală. It’s only common sense, I’d say.

One thought on “Epifanovici despre Sf. Maxim Mărturisitorul; despre transliterarea alternativă a numelor în patristică şi teologie

  1. Sunt un pastor protestant, dar in acelasi timp serios interesat de profunzimile de netagaduit ale spiritualitatii ortodoxe (in sensul orthodox, sugerat de Cristian Badilita) insa prefer sa citesc operele marilor teologi rasariteni sau lucrarile despre acestia in engleza. Limbajul teologic ortodox ca si transcrierile arhaicizate la care faceti referinta ma tin departe de lucrarile aparute in limba romana. Presupun ca motivul poate parea pueril insa este foarte real. Este si frustrant pentru ca ne da sentimentul, cel putin unora dintre noi, ceva mai „suspiciosi”, ca Biserica Ortodoxa si teologii acesteia, doresc sa pastreze exclusiv pentru uzul propriu tezaurul de intelepciune al respectivilor maestri spirituali. Doresc sa cred ca in spatele perpetuarii acestui limbaj dificil sta un acut(izat) simt al proprietatii intelectuale asupra acestor opere si nu un necrestinesc dispret fata de cei orthodocsi dar nu si ortodocsi.
    Cu stima.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s