„Visez enorm, colorat în demenţă” [Cărtărescu]

Nostalgia, Humanitas ed. 9, 1995, p. 31

Andrei Codrescu, la apariţia traducerii în engleză a romanului Nostalgia:

„[Cărtărescu] has always had a place reserved for him in a constellation that includes the Brothers Grimm, Franz Kafka, Jorge Luis Borges, Bruno Schulz, Julio Cortazar, Gabriel Garcia Marquez, Milan Kundera, and Milorad Pavic, to mention just a few. (…) Readers opening the pages of „Nostalgia” should brace themselves for a verbal tidal wave of the imagination that will wash away previous ideas of what a novel is or ought to be.”

Ofer aici un fragment ce ilustrează această imaginaţie (pp. 243-244):

nostalgia_cartarescuÎn pijamaua mea cu iepuraşi am ieşit încet din cameră, am traversat în vîrful picioarelor holul negru ca smoala şi-am deschis uşa de la intrare. M-au izbit deodată în faţă sutele de mii de stele răsfirate pe cer, arzînd şi scînteind în toate culorile. Între ele, declinînd pe boltă, marea cometă alburie îşi flutura pletele prevestitoare de cataclisme, potopuri, incendii, dezastre. Sub stele, foarte adînc, pe strada mea care părea un fund de fluviu, se mişcau alte lumini, vălurind ciudat. Călcînd cu tălpile goale peste cărămizile aleii, printre cufănele şi trandafiri, am ieşit la poartă. Cu lanterne, felinare sau lumînări în mîini, se îndreptau spre cîmp sute de oameni, în grupuri mici sau unul cîte unul, forfecaţi în toate felurile de clarobscurul care-i înfăşura: femei tăcute, întunecate, enigmatice, bătrîni şchiopătînd, aplecaţi înainte şi cu genunchii-ndoiţi, copii cu botişor primitiv şi ochi de libelulă, bărbaţi cu şepci, nebărbieriţi, ducînd pachete învelite în ziar şi legate cu sfoară. Toţi ţineau cîte un buchet de flori în mînă. Eu îmbrăţişasem stîlpul porţii şi îi priveam fermecată cum se pierdeau pe cărarea care ducea spre foişorul luminat acum el însuşi ca o stea. Ochii mi se închideau de somn. Aş fi vrut să merg şi eu pînă acolo, prin noaptea caldă, dar picioarele mă trăgeau înapoi spre aşternutul răcoros, aşa că am intrat din nou în casă şi m-am ghemuit între cearşafuri. Mîna mea, strecurată sub pernă, mîngîia mica scoică roz din care izvorau visele.

N.B. Introducerea lui A. Codrescu merită citită în întregime de către cei interesaţi să afle modul în care poate fi prezentată literatura română publicului american de azi. Spre ex., citim: „What makes Romanian poets untranslatable is what makes all poetry untranslatable, plus a level of linguistic play and an excess of metaphysics that go against the grain of the American modernist tradition of plain-speak.”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s