1678-1741 Antonio VIVALDI
Antonio Lucio Vivaldi este cel mai de seamă reprezentant al barocului muzical veneţian.
Îmbrăţişând de timpuriu calea preoţiei, Antonio Vivaldi a fost supranumit şi Il Prete Rosso (Preotul Roşu), datorită culorii părului său. Numit profesor (insegnante, instructor) de vioară la Ospedale della Pietà (aşezământ rezervat orfanelor şi copilelor ilegitime ale oraşului), în pofida unor întreruperi, uneori foarte lungi (mai mult de doi ani la Mantova, între 1718 şi 1720), Vivaldi avea să rămână fidel acestei funcţii până în 1740.

Importanţa creaţiei lui instrumentale, simbolizată ideal de seria celor patru concerte inspirate de cele patru anotimpuri, vine din autoritatea cu care el a ştiut să respingă structura de concerto grosso a lui Corelli, pentru a impune foarte repede forma mai scurtă a concertului cu solist în doar trei părţi simetrice (repede-lent-repede). Solist el însuşi, Vivaldi practica cu mare naturaleţe această formă concertantă, atunci când sonata, simfonia sau cvartetul erau, de asemenea, pe punctul de a-şi face apariţia.
Să ascultăm mai întâi prima mişcare din Concertul pentru 2 viori op. 3 nr. 8 din seria „L’estro Armonico” (1711), Alegro:
https://discipulussimplex.files.wordpress.com/2011/02/viv_2v.pdf
Să schimbăm registrul cu o cantată (voce şi flaut): „All’ombra di sospetto”, RV678:
https://discipulussimplex.files.wordpress.com/2011/02/viv_cant.pdf
Nu putem sfârşi fără o referire la Anotimpuri, nu-i aşa? Am ales prima mişcare din Iarna:
https://discipulussimplex.files.wordpress.com/2011/02/iarn.pdf
************************************************************
<<< 7: Cantemir *** 9: Telemann >>>
vivaldi imi da intotdeauna fiori. e genial!