Prof. Ică Jr. on a serious limit in Stăniloae’s thought

“[…] There is, however, a serious limit in Fr. Staniloae’s thought. He was convinced that [this kind of] communitarian personalism is actually a special feature of the Romanian people as a representative of an unique fusion between Latinity and Orthodoxy. He also believed that within the Christian dogmas as a whole the Romanians have a special vocation to express balance, convergence and universality by going beyond the Greek speculativism or Slav mysticism, beyond East and West. Moreover, he believed that the Christian Romanian rural communities are the best example of this communitarian personalism avoiding both traditional Romanian peasant is also the only way out of its crisis for the western civilisation. These convictions are expressed in one of his last printed books: Reflections on the spirituality of the Romanian people (Craiova, 1992,161 p.).

Albeit this and other uncritical concessions to a certain ethnocentrism and antimodernism, which obviously contradict this otherwise open personalism and dialogism, it can be stated without any exaggeration that „Fr. D. Staniloae occupies a position in present-day Orthodoxy comparable to that of K. Barth in Protestantism or K. Rahner in Catholicism” (K. Ware).”

[Ioan I. ICA Jr., “Stăniloae, Dumitru” entry in The Dictionary of Historical Theology, Pater Noster Press]

=== see also the useful overview of M. Neamţu, Between the Gospel and the Nation. Dumitru Staniloae’s Ethno-Theology, in Archaeus X (2006) no.3, here.

2 thoughts on “Prof. Ică Jr. on a serious limit in Stăniloae’s thought

  1. Bucurie în Lumină,

    Mărturisesc că nu cunosc scrierilr dlui Ioan.I,.Ică Jr. dar în privinţa stufoasei opere a părintelui Stăniloaie manifest deosebite rezerve.După mine noţiunea de taină nu este clară deloc la părintele Stăniloaie.Dacă afirmăm că Botezul este o taină atunci nu mai este nimic de adăugat.Slujba definmeşte împlinirea tainei şi nimic mai mult!!Aşa gândesc eu..Restul sunt comentarii absolut inutile..În privinţa nu ştiu căror virtuţi ale ţăranului român : să fim serioşi!
    Cam atât.Altădată provin să mă rostesc şi asupra teologiilor părintelui..
    Cu creştinească iubire,

    Costache Ariton

  2. Subiectul acestui post este strict etno-teologia sa, pozitia speciala acordata poporului roman si satului romanesc. Mai ales cu privire la scrierea sa „Reflectii asupra spiritualitatii poporului roman” (Craiova, 1992).
    Daca doriti sa ne impartasiti idei asupra acestui subiect si eventual acestei carti, va rog.
    Alte consideratii privind teologia p. Staniloae trebuie facute in alt loc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s