Olimpul galben 2

Beijing 2008.

Scrimă. En garde! Doi muşchetari valahi au luat argint (Ana-Maria Brânză, spadă) şi bronz (Mihai Covaliu, sabie). Reuşita de argint a fost în mare măsură o surpriză şi e o promisiune pentru viitor. Argintul nu e totuşi, aur.

N.B. În Olimpul antic nu se încununa decât campionul, în vreme ce învinşii erau în cel mai bun caz ignoraţi. Ba, cel mai adesea, erau luaţi în râs pentru nereuşita lor, care aducea dezonoare atât lor, personal, cât şi oraşului din care proveneau. În nici un caz nu aveau habar de sloganul lui Pierre de Coubertin, care zice că important este să participi! Simpatic spre exemplu cazul unui pugilist care a fost satirizat astfel: „Nu a făcut rău nimănui”…🙂

Bronzul echipei feminine de gimnastică e minunat, dar cu ceva amendamente. Era şi el între speranţe, dar numai după o luptă grea cu Rusia. Aşa s-ar fi şi întâmplat cel mai probabil, însă am avut iarăşi noroc de nişte ratări copilăreşti din partea acestora (ca şi, nu demult, cu nota aia de 0.000 care ne-a servit tot un bronz la mondiale) şi aşa l-am luat cu relativă uşurinţă. Nu e rău, dar evoluţia fetelor noastre a fost, trebuie spus, teribil de mediocră la nivel absolut. Unde sunt solurile a la Silivaş, săriturile a la Amânar, bârna a la Ponor? [Să fim sinceri, la aceste 3 aparate nici celelalte echipe nu au oferit mult mai mult, cu excepţia bârnei] Paradoxal, exerciţiul Stelianei Nistor la paralele a fost chiar reuşit, deopotrivă la nivel absolut şi prin comparaţie (chiar dacă, totuşi departe de chinezoaice, tradiţional extraordinare aici). Suntem încă în aşteptarea unei noi Nadia la paralele. E drept că, fiind o echipă tânără, a fost normal să se prefere, chiar şi în vederea viitorului, exerciţii mai uşoare, executate fără ratări, decât să se meargă la risc. Cu siguranţă mi-ar fi plăcut să văd exerciţii mai complicate, chiar şi cu o ratare, decât exerciţiile de vacanţă prezentate. Dar, e drept, pe termen lung, adică pentru următoarele competiţii, acele ratări ar fi putut afecta serios încrederea de sine. Iar aici intră în discuţie şi forţa mentală a actualelor componente, pe care numai cei implicaţi o ştiu cu adevărat.

Gimnastica masculină nu a putut provoca surpriza, fiind, mai ales, extrem de slabă la cal. Unde eşti, Urzicule? Faţă de alţi ani, parcă suntem mai acătării la paralele. La bară, nici o schimbare: prin comparaţie cu ceilalţi gimnaşti, ai noştri parcă se dau în leagăn. Săriturile şi solul au fost destul de bune. Locul 7 nu e mulţumitor (ar fi fost acum vreo 10 ani, desigur). Un loc 5 ar fi fost poate mai liniştitor pentru viitor. Ne rămâne Drăgulescu la sărituri şi, poate, la sol. Hai Mariane! Abia aştept să văd săritura din 7,2.

Echipa de handbal feminin este, se pare, cea mai solidă grupare de la această olimpiadă. Trei victorii concludente ne dau mari speranţe că vom reuşi victoria finală. Să fiu sincer, după două finale de mondiale, numai medalia de aur poate fi mulţumitoare! O astfel de generaţie nu se va mai naşte curând. Apogeul curent trebuie încununat.

Alte. Tiristul Modovanu a fost aproape de un bronz, ratat la mustaţă. Camelia Potec a reuşit un loc 5 la 200 metri, la care mă aşteptam. Sper la mai mult în finala probei de 800, în care este calificată cu al doilea timp (nou record naţional). Ionuţ Gheorghe a cedat la box, prea devreme pentru aşteptări.

Tags: , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s