Viaţa după Eden, în „Farsa” lui Răzvan Petrescu

Fragment:

De când renunţase la haine, batrânul nu scăpa nici o ocazie să ne spună că vrea să emigreze. Părea să aibă o idee fixă. Pentru un astfel de drum trebuie să fii pregătit în orice clipă, şoptea el misterios, ridicând degetul arătător spre tavan. Şi, probabil, ca antrenament în vederea plecării, se foia dezbrăcat de colo-colo, se învineţea la faţă pe neaşteptate, şi cădea în tot mai frecvente crize de autoritate. Trântea oalele de pământ. Smulgea uşa grajdului din balamale. Cât mă mai chinuiam s-o pun la loc. Ne stingea focul în cămin, arunca tacâmurile pe fereastră, şi o înjura pe mama de măr. Asta era înjurătura lui preferată. ‘Ţi-ar măru-al dracu’! Finalul era întotdeauna apocaliptic. Îşi răsturna scaunul, uneori îl rupea în bucăţi, şi se ducea în dormitor cu un aer de om neînţeles, mai les că se drapa cu faţa de masă. În acele clipe mama revărsa un asemenea potop de cuvinte prin casă, încât vedeai cum se umezesc pereţii. La sfârşit, în toată apăraia aia plutea glasul tatei, firav, ca o bărcuţă de hârtie, dar nu-nţelegi că l-am pierdut, poate, pentru totdeauna? Ei, şi? răspundea mama. Acum suntem liberi. Aşa că treci imediat la masă! Se făcea linişte şi tata reapărea în sufragerie îmbrăcat de sus până jos într-un fel de resemnare albă. (CAIN)

Răzvan Petrescu, „Mici schimbări de atitudine. O antologie”. Editura Allfa, 2003, p. 169-170.

@Farsa@

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s