Am scris iubire? Iartă…

Sonet CCXX de Vasile Voiculescu

 

Am scris iubire? Iartă… citeşte: adorare…

Sus pân’ la tine, unde râvneşte al meu dor,

Cuvântul e omidă când eu îl vreau condor,

Să spintec vremi, spaţii cu geniul în gheare…

Stă necurmat în poartă-ţi, cu ochiul la ospeţe,

Şi-ţi cere milă Timpul, hainul cerşetor;

În scârnava lui mână, tot mai nepăsător

Tu zilnic zvârli fărâme din marea-ţi frumuseţe…

Nu-s rege, nu am aur să-mprăştii, nici onoruri;

Atât: eternitatea mi-e singura unealtă

Să nemuresc în spirit icoana ta înaltă,

Sub ea să-ngheţe vecii cu cârdul lor de zboruri,

Să-nmărmurească lumea de o iubire, care…

… Iar scriu iubire! Iartă… citeşte: disperare!

 

Miercuri, 5 decembrie 1956

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s