Imagini mişcate 2: El laberinto del fauno

Şi se spune că prinţesa s-a întors în regatul tatălui ei. Că a condus cu dreptate şi bunătate multe secole. Că a fost iubită de supuşii ei şi că a lăsat în urmă-i mici semne despre timpul petrecut în lume, vizibile doar pentru aceia care ştiu unde să privească. 

O frumoasă poveste de factură hibridă – lewisiană şi eliadescă – cu simboluri, eroi şi brute, într-o Spanie suferindă – victimă convalescentă a războiului civil. Aspectul lewisian ar fi dat de imaginarul animal-eroic şi de primatul mânturii prin jertfă nevinovată, iar cel eliadesc de camuflarea nevăzutului şi încredinţarea descoperirii acestuia numai celui dispus să-l afle. Scăparea din realul crud, conflictual, vine prin afirmarea renunţării la sine şi constiinţa existenţei unei lumi corecte şi virtuoase.
laberintoO fetiţă, Ofelia, îşi însoţeşte mama, însărcinată, la reşedinţa soţului ei. Acesta, un căpitan cu o natură dură şi brutală, este însărcinat cu conducerea vânătorii de partizani în pădurile din zonă (1944). El nu e tatăl Ofeliei, dar este tatăl copilului nenăscut, pe care şi-l doreşte foarte mult în virtutea susţinerii unei linii paterne de factură militar-eroică. Îndrăgostită de poveşti, Ofelia intră în contact cu reprezentanţii unei lumi fantastice, subternare (spiriduşi, un faun, etc.) care îi dezvăluie faptul că ea este de fapt întruchiparea unei prinţese din acest realm nepământesc şi că depinde numai de ea dacă îşi va putea relua locul în acea lume. Supusă unui număr de trei încercări, care ating şi implică fundamental atât relaţia cu familia ei reală (mama şi noul frate, dar şi crudul ei tată vitreg), cât şi implicarea ei neprevăzută în lupta partizană din regiune, Ofelia reuşeşte să revină, în spirit, la condiţia de prinţesă.
Între simbolurile folosite se numără: tema labirintului, cele trei încercări, găsirea cheii (sensului), evitarea pericolului personificat (şi implicit, înfrângerea fricii) şi mântuirea prin jerfa supremă de sine pentru celălalt (în special pentru cel nevinovat).
Imagine (Guillermo Navarro) şi muzică (Javier Navarrete) remarcabile.
Scenariul (del Toro) mi se pare cel mai puţin reuşit aspect. În general povestea nu curge tocmai firesc, iar acţiunile Ofeliei par trase de păr. O comparaţie cu Cronicile Narniei ne forţează să ne fi dorit şi pentru filmul de faţă o naraţiune mai naturală, mai ales când implică decizii luate de un copil.

„El laberinto del fauno”, reg. Guillermo del Toro. Tequila Gang, Mexic-Spania-SUA, 2006. Cu Ivana Baquero, Sergi López, Maribel Verdú.

2 thoughts on “Imagini mişcate 2: El laberinto del fauno

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s