Imagini mişcate 6: Cârtiţa

Probabil că ştiţi deja destule despre filmul ales de mine azi: Martin Scorsese’s „The Departed”, cu Leonardo DiCaprio, Matt Damon, Jack Nicholson e un thriller premiat recent cu Oscar. Ca un fan al lui Jack ce mă aflu, găsesc că are un rol oarecare, în sensul că povestea nu i-a îngăduit decât uzul unei măşti. Prea puţin pentru el. DiCaprio e bun ca de obicei („Gangs of NY”), deşi nici cu rolul acesta nu cred că a dat lovitura, în sensul că încă aşteptăm cu toţii un rol care să îl definească. Damon este sub cei doi şi are un rol sub cele din „Good Will Hunting” sau „The Shepherd”. Filmul este incitat printr-un unic aspect, însă cu potenţial conflictual şi emoţional aparte: e vorba de povestea băiatului bun amestecat între cei răi şi a băiatului rău amestecat între cei buni. Nu pare prea sofisticat, nu-i aşa? Nici nu e, însă crează pe alocuri o tensiune valabilă. Pe lângă această tensiune, mai este şi cea interioară (de identitate) a celor doi protagonişti. Una peste alta, va trebui să dau o bilă albă scenariului. Imaginea şi regia sunt bune şi ele. Că a primit Oscarul pentru cel mai bun film al anului reflectă în cel mai bun caz o situaţie de criză. Îmi pare rău. Mai ales pentru cei care au făcut ca filmul să aibă nota 8,6 pe Imdb…

“The Departed” [Cârtiţa]. Reg. M. Scorsese, USA, 2006. Cu Leonardo DiCaprio, Matt Damon, Jack Nicholson, Mark Wahlberg.

Imagini mişcate 5: Citeşte-mi buzele

Dacă sunteţi pasionaţi de thrillere sau dacă aveţi planificată curând o seară de gen, vă recomand filmul lui Jacques Audiard din 2001, Sur mes lèvres (English title: Read my Lips). Invitaţia e valabilă, desigur, şi dacă doriţi, pur şi simplu, un film bun

Carla (Emmanuelle Devos) e o femeie ce lucrează într-o companie pariziană. Având serioase probleme de auz (foloseşte un aparat) şi fiind, de asemenea, mai degrabă timidă, ea lasă a se ghici o minimă participare la viaţa socială. Organizarea unui interviu pentru a-şi angaja un asistent îi prilejuieşte întâlnirea cu un fost condamnat pe nume Paul (Vincent Cassel), proaspăt ieşit din penitenciar (înainte de termen). În ciuda faptului că acesta nu are competenţa necesară ocupării postului, Carla îl angajează, cu speranţa nedeclarată că el o va plăcea, că îi va alunga singurătatea şi că o va ajuta să obţină siguranţa de sine ce îi lipseşte.
Intriga se construieşte pe fundalul problemelor anterioare ale lui Paul cu lumea interlopă. Carla, de care privitorul se simte imediat ataşat, nu va rămâne în afara acestui peisaj. Totul, datorită unui formidabil ataşament care se naşte între cei doi, Doamnă şi Vagabond: ea, fata cea cuminte, fragilă şi cu deficienţe, care are resurse nebănuite; el, mână de bărbat, niţel necioplit, hoţ de ocazie şi profitor, care este însă, dincolo de toate, un „băiat bun”.
Avem de-a face, astfel, în primul rând, cu un film care dezvoltă o relaţie ciudată de încredere şi o dragoste nedefinită, şi doar în al doilea rând cu un thriller sadea (suspans, violenţă, etc). Cu alte cuvinte, e un film despre cum ea învaţă sa fie el şi el învaţă să fie ea: totul, impachetat într-o poveste de tip „it’s okay to steal from the thieves” care poate trimite pe alocuri la Bonnie & Clyde.

Vă va surprinde, garantat!

 Sur mes lèvres [Citeşte-mi buzele], reg. Jacques Audiard. Franţa, 2001. Thriller. Cu Vincent Cassel, Emmanuelle Devos.