Discipulus Simplex

by Dragos Mirsanu

Jean-Claude Larchet, Saint Silouane de l’Athos

Scris de Discipulus Simplex pe ianuarie 31, 2008

 Jean-Claude Larchet, Saint Silouane de l’Athos (Épiphanie – Tradition orthodoxe. Grands Spirituels orthodoxes du XXe siècle), Les Editions du Cerf, Paris, 2001, 404 pp, ISBN 2-204-06543-9.

Recenzie publicată în Teologie şi viaţă [Iaşi] 15, no. 1-6 (2005) 466-469.

Sfîntul Siluan Atonitul ne e binecunoscut nouă tuturor, mai întâi prin scrierile sale – tipărite în numeroase ediţii –, şi apoi prin comentariile ucenicului său, părintele Sofronie. Multele traduceri existente au făcut ca personalitatea stareţului Siluan să exercite o serioasă influenţă deopotrivă în lumea ortodoxă şi în Occident. Pe fondul importantelor contribuţii ştiinţifice recente, publicate mai ales în Buisson Ardent. Cahiers Saint Silouane l’Athonite, lucrarea de care ne ocupăm descrie, la un alt nivel de amploare şi unui mai larg auditoriu, personalitatea şi experienţa duhovnicească a Sfântului Siluan. Autorul lucrării este patrologul francez Jean-Claude Larchet, un specialist în teologia Sf. Maxim Mărturisitorul şi în spiritualitatea ortodoxă, cunoscut la noi mai ales prin titluri ca Teologia Bolii sau Terapeutica bolilor spirituale. Lucrarea este prefaţată de arhimanditul Symeon de la mănăstirea Sf. Ioan Botezătorul (Maldon, Marea Britanie). Acesta apreciază că visul părintelui Sofronie de a confrunta învăţătura duhovnicească a Sf. Siluan cu aceea a Sfinţilor Părinţi – pe care el nu a reuşit să şi-l vadă împlinit în timpul vieţii –, este pe deplin realizat de autor. Un merit în plus îl are Larchet prin studiul revelator asupra sensului celebrelor cuvinte „Ţine-ţi mintea în iad şi nu deznădăjdui” (9).
Autorul ne prezintă în prologul cărţii modul în care înţelege să continue exegeza părintelui Sofronie, principalul comentator asupra Sf. Siluan. Astfel, el îşi propune să arate că: 1) experienţa şi învăţătura sa duhovnicească se află în continuitatea tradiţiei răsăritene; 2) mai precis, corespondenţa între învăţătura sa şi cea a altor Părinţi îl fac vrednic de a fi privit ca un Părinte, de asemenea; şi 3) în ciuda legăturii cu tradiţia, Sf. Siluan este original, nu în sensul inovaţiei, ci în sensul unui alt mod de a spune, adresat lumii contemporane. Larchet descrie pe scurt cele două părţi ale cărţii: prima, ce constituie cea mai mare parte a lucrării, cuprinde studii referitoare la Sf. Siluan, iar cea de-a doua, reprezentă o serie de mici texte ale sfîntului, dintre care unele sunt complet inedite, altele traduse pentru prima dată în franceză, iar altele preluate din reviste de circulaţie foarte redusă. Prima parte, cea devotată studiilor, constituie, probabil, interesul principal al cititorului acestei lucrări. Prezentarea unui aşa volum mare de pagini într-un spaţiu atât de restrâns ne obligă să fim subiectivi în privinţa alegerii anumitor capitole pentru o prezentare mai detaliată. În general, autorul construieşte orice analiză tematică conform schemei: a) Sfânta Scriptură şi Părinţii; b) poziţia Sf. Siluan; şi c) concluzie. Capitolul I, dedicat vieţii, personalităţii şi operei Sf. Siluan, se bazează, firesc, pe scrierile părintelui Sofronie. În privinţa vieţii, Larchet îşi aduce contribuţia prin propunerea unor variante de datare a unor evenimente. Influenţa personalităţii sale este ilustrată mai ales prin figura episcopului sârb Nikolai Velimirovic, iar operei sfântului îi sunt găsite şapte mari teme (37-39).

Publicat în Biserica ortodoxa, Recenzii, Sugestii de lectură | 2 Comentarii »

Filocalia de argint: Sf. Vasile de la Poiana Mărului

Scris de Discipulus Simplex pe ianuarie 22, 2008

manastire poianaSă rememorăm o clipă epoca de argint a isihasmului, amintind roada minunată a Duhului care a fost Vasile (Vasilij) de la Poiana Mărului (1692-1767). Cuvintele sfântului său ucenic, Paisie Velicikovski, lasă puţin loc adaosului:

„Acest bărbat plăcut lui Dumnezeu era în vremea aceea neîntrecut şi fără egal între toţi în înţelegerea dumnezeieştilor Scripturi, a învăţăturilor de-Dumnezeu-purtătorilor Părinţi, în judecata duhovnicească şi în ştiinţa atotdesăvârşită a sfintelor canoane ale sfintei Biserici şi în înţelegerea dreptelor tâlcuiri ale lui Zonaras şi Teodor Balsamon şi ale altora. Vestea despre învăţătura lui şi despre povăţuirile lui plăcute lui Dumnezeu pe calea mântuirii se dusese pretutindeni.

„Când l-am văzut, L-am proslăvit pe Dumnezeu din tot sufletul meu că m-a învrednicit pe mine nevrednicul să văd un bărbat aşa de sfânt.”

Am alcătuit mai jos o mică bibliografie secundară despre acest personaj strălucitor, prea puţin, însă şi vai, pus în lumină azi. Orice adăugire valoroasă la această listă - din partea voastră - este binevenită.

1. I. Bălan, Vetre de sihăstrie românească, Bucureşti, 1982

2. I. Bălan, Pateric românesc.

3. S. Četverikov, Moldavskij starets Paisij Velickovskij, ego žisn, učenie i vlijanie na pravoslavnoe monašestvo, [Petseri, 1938], Paris, 1976 (ed. româneşti: Bucureşti 1933, 1943; ed. engleză: Belmont, Mass., 1980; ed. franceză: Abbaye de Bellefontaine, 1997)

4. G. Cocora, H. Constantinescu, „Poiana Mărului” in Glasul Bisericii, t. 23 (1964): 466-500

5. G. Cocora, „Cuviosul Vasile de la Poiana Mărului” in Sfinţi români şi apăratori ai legii strămoşeşti, Bucureşti, 1987, p. 422-31

6. P. Mihail, „Schitul Poiana Mărului, un centru ortodox cărturăresc”, Spiritualitate şi istorie la întorsura Carpaţilor, t. 1, Buzău, 1983, p. 355-84

7. D. Raccanello, La preghiera di Gesù negli scritti di Basilio di Poiana Mărului, Alessandria, 1986 (ed. românească: Sibiu, 1996)

8. D. Raccanello, „La figure di Basile de Poiana Mărului: et son enseignement sur la Prière de Jésus”, Irenikon, t. 61 (1988): 41-66

9. D. Raccanello, „Vasilij de Poiana Marului” in Dictionnaire de spiritualité, t. 16 (1995), col. 292-298

10. D. Stăniloae, „Isihaştii sau sihaştrii şi rugăciunea lui Iisus în tradiţia ortodoxiei româneşti”, Filocalia, t. 8, Bucureşti, 1979, p. 555-87

Publicat în Biserica ortodoxa, Sugestii de lectură, Teologie istorica | No Comments »