“Corbul” lui E.A. Poe, poate cel mai valoros poem în limba engleză, a fost foarte apreciat la noi, între alţii, de Ion Vinea, Ion Barbu şi Nicolae Steinhardt. Aici în interpretarea lui Vincent Price.
Once upon a midnight dreary, while I pondered, weak and weary,
Over many a quaint and curious volume of forgotten lore–
While I nodded, nearly napping, suddenly there came a tapping,
As of some one gently rapping, rapping at my chamber door.
“‘Tis some visitor,” I muttered, “tapping at my chamber door–
Only this, and nothing more.”
Ah, distinctly I remember it was in the bleak December;
And each separate dying ember wrought its ghost upon the floor.
Eagerly I wished the morrow;– vainly I had sought to borrow
From my books surcease of sorrow– sorrow for the lost Lenore–
For the rare and radiant maiden whom the angels name Lenore–
Aseară, un meci inubliabil la campionatul mondial de handbal feminin: după 20 de minute de prelungiri, naţionala României s-a calificat în semifinale, trecând, chiar la Paris, de selecţionata Franţei. Nu e vorba de performanţă, de vreme ce am jucat finala acum doi ani. Ba, rezultatul e chiar irelevant pentru ce vreau să subliniez, anume voinţa, determinarea, spiritul de echipă. Unul dintre momentele cele mai frumoase din istoria recentă a sportului românesc. Unul dintre momentele acelea când sportul e mai mult decât joacă, e viaţă. În care, printr-un efort de imaginaţie, poţi vedea cu ochii minţii jucătoarele smulgându-şi, în săritură, inima din piept şi aruncând cu ea la poartă.
Actul umorisitic cu păpuşi intitulat Achmed, the Dead Terrorist, ne binedispune şi ne arată că plaga corectitudinii politice nu ne-a atins încă mortal.
You can’t tell jokes like this. Why not? It offends people. Oh… I’m dead, what do I care?
