Sport şi inimă
Scris de Discipulus Simplex pe decembrie 14, 2007
Aseară, un meci inubliabil la campionatul mondial de handbal feminin: după 20 de minute de prelungiri, naţionala României s-a calificat în semifinale, trecând, chiar la Paris, de selecţionata Franţei. Nu e vorba de performanţă, de vreme ce am jucat finala acum doi ani. Ba, rezultatul e chiar irelevant pentru ce vreau să subliniez, anume voinţa, determinarea, spiritul de echipă. Unul dintre momentele cele mai frumoase din istoria recentă a sportului românesc. Unul dintre momentele acelea când sportul e mai mult decât joacă, e viaţă. În care, printr-un efort de imaginaţie, poţi vedea cu ochii minţii jucătoarele smulgându-şi, în săritură, inima din piept şi aruncând cu ea la poartă.
Competiţie, curaj, rezistenţă, autodepăşire. Demnitate, fericire.
Sportul, acest minunat surogat al războiului.
De la Băileşti la Bercy: Adriana Nechita-Olteanu
într-o interpretare personală a refrenului popular
“Dumnezeu să te păzească de dragostea oltenească”
[pe fundal: 14.000 de spectatori francezi]
Publicat în Televiziune, sport | 2 Comentarii »
