Aria cutremurătoare din Elixirul dragostei (1832), interpretată magistral de Luciano.
Una furtiva lagrima / Negli occhi suoi spunto: / Quelle festose giovani / Invidiar sembro. / Che piu cercando io vo? / Che piu cercando io vo? / M’ama! Sì, m’ama, lo vedo, lo vedo. / Un solo instante i palpiti / Del suo bel cor sentir! / I miei sospir, confondere / Per poco a’ suoi sospir! / I palpiti, i palpiti sentir, / Confondere i miei coi suoi sospir /Cielo, si puo morir! / Di piu non chiedo, non chiedo. / Ah! Cielo, si puo, si puo morir, / Di piu non chiedo, non chiedo. / Si puo morir, si puo morir d’amor.
O lacrimă furişată din ochii ei a izvorât: pe acei veseli tineri părea că îi invidiază. Ce altceva voi mai căuta? Ce altceva voi mai căuta? Mă iubeşte, da, mă iubeşte, o ştiu, o ştiu. Pentru-o clipită să simt bătăile frumoasei sale inimi, suspinele mele să le amestec cu suspinele ei. Bătăile inimii să le simt, suspinele mele cu ale ei să să le-mpletesc. Ceruri, de-aş putea să mor, mai mult nu cer, nu cer. Ah, Ceruri, de-aş putea să mor, să mor, mai mult nu cer, nu cer. De-aş putea să mor din dragoste.
După mine, ‘Maskarada’ e un album slăbuţ care confirmă declinul acestei formaţii care îşi căpătase în anii ‘90 prestigiul de cea mai bună în domeniu. Sper să găsesc vremea să prezint, cândva, momentele lor de glorie.
Volumului de faţă, unul de “cabaret”, apărut la 6 ani distanţă de precedentul, îi aflu doar câteva aspecte mai luminoase. Pista 7 prezintă o interesantă rescriere muzicală a dansurilor româneşti compuse de Bartok. Not bad, cred că versiunea video e de ceva timp undeva pe youtube. Pista 10, “Parcă ieri te-am vazut” e o romanţă care beneficiază de interpretarea vocală a Virginicai Dumitru. Şi a unui… ţambal. Not bad. “Hora moldovenească” (11) e voiciune şi mai aproape de ce ştiu băieţii. Da, all right. “Parlapapup” (12) este cea mai genuină melodie “popular-ţigănească” (sper să nu deranjeze eticheta pe vreunul dintre eventualii elitişti care mă citesc). Really good. În rest, înghiţim cu mai multă sau mai puţină plăcere interpretări în manieră proprie din Khachaturian, Albeniz, etc. Hmmm… Măcar titlul a fost bine ales, avem parte de multe măscări Băieţi, înapoi la origini! Albumul ne stoarce o nouă lacrimă, justificat, în amintirea lui Neculae Neacşu, fără de care… That was true, this is whatever. Link către album.
P.S. Alăturarea pe copertă a simbolului artei populare - brâncuşiene cu masca arlechinului e în ton cu selecţia muzicală: “sună” la fel de fals.
Pentru cei care nu-l cunosc, vă recomand sunetul afro-cubanez al legendarului grup senegalez ”Orchestra Baobab”. Din 1982, după un salt în timp, o revenire ca un dar neaşteptat a avut loc în 2002. Ultima ispravă: Made in Dakar (2007).
The reissue of Dakar band’s 1982 world music classic Pirates Choice (early 2002), was a breakout success in the UK, Europe and the US. So much so, in fact, that the response sparked a reunion, a tour and a return to the studio to record Specialist In All Styles, the group’s first new album in 15 years. 9 tracks. Slipcase. World Circuit. 2002.
După mine, ‘Maskarada’ e un album slăbuţ care confirmă declinul acestei formaţii care îşi căpătase în anii ‘90 prestigiul de cea mai bună în domeniu. Sper să găsesc vremea să prezint, cândva, momentele lor de glorie.
Băieţi, înapoi la origini! Albumul ne stoarce o nouă lacrimă, justificat, în amintirea lui 