Nu am mai revenit de mult cu o continuare a traducerii mele din JCS (părţile anterioare sunt aici şi aici). Cum nu am avut vreme să o mai fac metodic, pun acum strigătul lui Iisus în Grădina Ghetsimani, care este foarte probabil dintre mesajele cele mai încărcate teologic, dacă nu chiar cel mai sensibil dintre toate. Este fără îndoială dintre cele mai atacabile din perspectiva creştinului care vede în Iisus pe Fiul lui Dumnezeu întrupat. Suntem părtăşi la revolta omului Iisus, care sfârşeşte prin a-l lăsa pe Dumnezeu să-l ucidă, deşi nu înţelege motivele pentru care trebuie să moară. Să o facă repede, dacă trebuie, înainte ca el, Iisus, să se răzgândească.
Versiunea filmului din 1973 (respectă textul original):
GETSIMANI
IISUS
Eu doar atât aş vrea să spun
Ca, de ar fi cumva posibil,
Să iei paharu-acesta de la mine
Căci nu doresc otrava sa.
Simt cum mă arde,
Nu mai sunt cel ce-am fost, nici nu mai sunt
La fel de sigur ca la început.
Atunci eram inspirat [iluminat]
Acum sunt trist si obosit
Ascultă, sigur Ţi-am depăşit
Aşteptările
Am încercat timp de trei ani
Ce-mi par acum treizeci,
Ai fi putut cere atât
De la oricare altul?
De-ar fi să mor
Să duc povestea până la sfârşit,
Să fac toate ce-mi ceri
Să-i las să mă urască, lovească, rănească
Să mă răstignească sus pe lemn.
Aş vrea să ştiu
Aş vrea să ştiu Dumnezeul meu, [x2]
Aş vrea să înţeleg
Aş vrea să înţeleg Dumnezeul meu, [x2]
De ce trebuie să mor.
Aş fi mai cunoscut
Decât am fost până acum?
Oare ce-am spus şi am făcut
Va conta astfel şi mai mult?
Ar trebui să ştiu
Ar trebui să ştiu Stăpânul meu [Domnul*], [x2]
Ar trebui să înţeleg
Ar trebui să înţeleg Stăpânul meu [x2]
Dacă voi muri care-mi va fi răsplata? [x2]
Ar trebui să ştiu
Ar trebui să ştiu Stăpânul meu, [x2]
De ce trebuie să mor?
O, de ce trebuie să mor?
Ai putea să-mi arăţi acum
Că nu voi fi ucis în van?
Arată-mi doar un pic
Din mintea ta omniprezentă
Arată-mi acea raţiune [motivul]
Pentru care vrei să mor
Căci tu comanzi unde şi cum
Dar nu spui şi de ce.
Bine, să mor!
Priveşte-mă cum mor!
Vezi cum, vezi cum eu mor!
O, priveşte-mă cum mor!
Atunci eram inspirat [iluminat]
Acum doar trist şi obosit
Doar am încercat timp de trei ani
Ce nouăzeci îmi par.
De ce atunci mi-e teamă
Să termin ce-am pornit
Ce Tu ai pornit,
Nu eu.
Dumnezeule, a urma voia Ta este greu
Dar Tu le ţii pe toate-n palmă
Voi bea paharu-Ţi de otravă
Răstigneşte-mă pe crucea-Ţi, frânge-mă,
Varsă-mi sângele, loveşte-mă,
Omoară-mă, fă-o acum
Până nu mă răzgândesc.
Acelaşi Ted Neely, peste 35 de ani, la fel de tulburător în această interpretare de scenă
