Am scris iubire? Iartă…
Scris de Discipulus Simplex pe martie 9, 2008
Sonet CCXX de Vasile Voiculescu
Am scris iubire? Iartă… citeşte: adorare…
Sus pân’ la tine, unde râvneşte al meu dor,
Cuvântul e omidă când eu îl vreau condor,
Să spintec vremi, spaţii cu geniul în gheare…
Stă necurmat în poartă-ţi, cu ochiul la ospeţe,
Şi-ţi cere milă Timpul, hainul cerşetor;
În scârnava lui mână, tot mai nepăsător
Tu zilnic zvârli fărâme din marea-ţi frumuseţe…
Nu-s rege, nu am aur să-mprăştii, nici onoruri;
Atât: eternitatea mi-e singura unealtă
Să nemuresc în spirit icoana ta înaltă,
Sub ea să-ngheţe vecii cu cârdul lor de zboruri,
Să-nmărmurească lumea de o iubire, care…
… Iar scriu iubire! Iartă… citeşte: disperare!
Miercuri, 5 decembrie 1956
