Despre “culturalism”, cu tristeţe (din dl. Patapievici)

 

Trăsătură şi viciu amar al pieţii de idei de la noi, culturalismul îşi găseşte o concisă expunere în ultimul titlu al dlui Patapievici, Despre idei şi blocaje, 2007, p. 49. Diagnosticat astfel, el

… consemnează tocmai incapacitatea mediului cultural românesc de a păstra specificul tehnic al ideilor speciale: în momentul în care sunt lăsate să funcţioneze liber în mediul nostru cultural, ideile speciale îşi reiau chipul de idei generale şi evoluează mai departe potrivit acestui statut, tipic culturilor generale, în care argumentele sunt mai degrabă stări de conştiinţă, decât argumente, iar judecăţile speciale tind să se transforme, toate, în judecăţi estetice de gust. În bine şi în rău, persoana dă măsura oricărei judecăţi. Ceea ce înseamnă că, în regimul culturii generale, nici un argument nu poate depăşi cu totul argumentul ad hominem – dar nu din viciu ori din răutate, ci pentru că, în registrul ideilor generale, toate argumentele formulabile rămân impregnate cu referinţa umanistă la persoană.