Cetăţuia şi ortodocşii de limbă greacă (III)

Deşi activitatea tipografică desfăşurată la mănăstirea Cetăţuia se încheie, Iaşii Moldovei au continuat să fie un centru tipografic pentru credincioşii de limbă greacă aflaţi sub stăpânire otomană, căci mănăstirea Sf. Sava a preluat această binecuvântată activitate. Moştenirea patriarhului Dositei, despre care Nicolae Iorga spunea că „îl putem considera ca pe cel dintâi statornicitor al Renaşterii greceşti în principate”, va fi sporită la noi timp de aproape un veac.
Chiar dacă activitatea tipografiei de la Cetăţuia a încetat, nu înseamnă însă că viaţa culturală a mănăstirii a încetat şi ea. Nu trebuie să uităm că învăţaţii pomeniţi deja mai sus au găsit aici şi în continuare un mediu deosebit de prielnic desfăşurării activităţii lor culturale. Ieremia Cacavela, cu studii la Lipsca şi Viena, „dascăl elin al Bisericii răsăritene”, teolog, filozof şi maestru în retorică, a fost profesor fiilor lui Constantin Cantemir. A scris Despre deosebirile dintre cele două Biserici, Despre azimă, a corectat Tomul dragostei, de patriarhul Dositei. Ioan Molivdul din Heracleea, profesor al fiilor lui Duca Vodă, preda fizica şi matematica, fiind şi medic al curţii voievodului. Va ajunge mitropolit al Silistrei. Un alt profesor de renume a fost şi Spandonic, „filozof peripatetic”, care le-a fost dascăl şi fiilor lui Gheorghe Duca; activitatea sa va fi legată de mănăstirea Cetăţuia.
Pe la 1758, vieţuia în mănăstire călugărul-cărturar grec Cezarie Daponte, care va scrie şi biografia ilustrului înaintaş patriarhul Dositei, a cărui activitate culturală se identificase, în mare măsură, cu locaşul mănăstiresc Cetăţuia. Tradiţia culturală se va menţine aici pentru mult timp încă: chiar la începutul secolului al XIX-lea, egumenul mănăstirii a achiziţionat în bibliotecă tratatul de filozofie al lui Soave în traducerea lui Grigore Constandas.
Concluzionând, în urma celor prezentate devine evident că mănăstirea Cetăţuia a îndeplinit un important rol cultural şi spiritual pentru întreaga lume ortodoxă, mai ales în perioada când mare parte dintre credincioşi se găseau lipsiţi de libertatea necesară gândului ce înalţă pe om către Dumnezeu. Prin personalităţile marcante găzduite aici şi prin activitatea tipografică dedicată cititorilor de limbă greacă, Cetăţuia a constituit un bastion de apărare al credinţei ortodoxe într-o perioadă de mari dispute şi rătăciri teologice.

Bibliografie selectivă:
1. Stăniloae, D., Viaţa şi activitatea patriarhului Dositei al Ierusalimului şi legăturile lui cu Ţările româneşti, Bucureşti, 1929
2. Simionescu, D., Le monastere de Cetătzuia, Iassy, foyer de culture de l’orient ortodox, Bucureşti, 1942
3. Iorga. N., Istoria literaturii române din secolul al XVIII-lea, vol. I, ed. a 2-a, Bucureşti, 1969, pp. 28-32
4. Grigoraş, N., Mănăstirea Cetăţuia-Iaşi, Iaşi, 1977, pp. 72-74
5. Băltuţă, Mitrofan, „Tipografia grecească de la mănăstirea Cetăţuia”, în vol. Credinţă şi cultură în Moldova III. Cultură creştină şi simţire românească, Iaşi, 1995, pp. 32-38